Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 Ilie, din Ghilgal, pornise, Iar Elisei îl însoțise. Domnul, atuncea, a voit Să îl ridice, negreșit, La cer. Printr-un vârtej de vânt, El l-a luat de pe pământ.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Când a vrut Iahve să îl ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei plecau împreună din Ghilgal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: când a voit Domnul să ridice pe Ilie la ceruri într‐un vârtej de vânt, Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 2:1
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Trei secole a numărat, La care s-au adăugat Încă șaizeci și cinci de ani.


De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.


De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


Dar faptele ce-au fost făcute De-Ahazia, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari în Israel au venit Și peste el au stăpânit?


Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus.


Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”


Din mijlocul de nepătruns Al vijeliei, i-a răspuns, Atuncea, lui Iov, Dumnezeu:


Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece.


Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor.


Tot prin credință, e luat Enoh, din lume și mutat, Să nu mai vadă moartea – el, Mutat, de Dumnezeu, astfel, De nimeni n-a mai fost găsit. Mai înainte, a primit O mărturie, că, plăcut, Lui Dumnezeu, el s-a făcut, Și-abia apoi, a fost mutat.


Era a zecea zi din an – În luna-ntâi – când, din Iordan, Întreg poporul a ieșit Și la Ghilgal a poposit, Spre Ierihon, în partea care Aflată-i spre soare răsare.


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Iată că azi v-am ridicat Ocara ce v-a apăsat Când din Egipt voi ați ieșit.” Atunci ei, locul, l-au numit, „Ghilgal”, care, în tălmăcire, Este tradus prin „Prăvălire”, Și până astăzi și-a păstrat Locul acel, numele dat.


Apoi, din cer, s-a auzit Un glas cari astfel a vorbit: „Suiți-vă aici!” Un nor I-a ridicat, spre cer, ușor, Și nimeni nu i-a mai văzut.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ