2 Regi 18:4 - Biblia în versuri 20144 Orice-nălțime-a-ndepărtat; Stâlpi idolești a dărâmat; Iar Astarteele aflate, În țara lui, au fost tăiate. A sfărâmat, de bună seamă, Și șarpele cel de aramă Pe care Moise l-a făcut, Căci împăratul a văzut Că oamenii poporului Ardeau tămâie-n fața lui. Ba chiar și-un nume ei i-au pus Și astfel „Nehuștan” i-au spus, Dar Ezechia l-a zdrobit Și-afară-apoi l-a azvârlit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească4 A îndepărtat înălțimile și a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul Așerei și a zdrobit în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece fiii lui Israel obișnuiau să ardă tămâie înaintea lui și îl numeau Nehuștan. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20184 Ezechia a desființat închinarea pe înălțimi și a sfărâmat pietrele (considerate) sacre, a tăiat stâlpul închinat Astartei și a spart în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise – pentru că israelienii aveau obiceiul să ardă tămâie în fața lui și îl numeau Nehuștan. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20204 A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stelele, a tăiat Așérele și a tăiat în bucăți șarpele de bronz pe care-l făcuse Moise, căci până în zilele acelea fiii lui Israél îi aduceau tămâie și-l numeau Nehuștán. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăți șarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19314 El a îndepărtat înălțimile și a dărâmat stâlpii și a tăiat Astarteele și a sfărâmat șarpele de aramă, pe care‐l făcuse Moise, căci până în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie la el; și l‐a numit Nehuștan. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea. Când Iehoiada a văzut Precum că toate s-au făcut, La Casa Domnului s-a dus Și-o strajă-n jurul ei, a pus.
Ahaz, la Urie, s-a dus – La preot – și așa i-a spus: „De-acuma, doar pe-acest altar, Ars o să fie orice dar. Jertfa din zori s-o arzi pe el, Și cea de seară, tot la fel. Jertfele date de-mpărat, Precum și cele ce le-a dat Popor, tot pe-acest altar, Arse vor fi. Orișice dar, Ce se vădește o măsură Din jertfa pentru băutură, Ai să îl verși peste altar. Sângele jertfelor de dar, Pe care o să le primești, Pe-altar trebuie să-l stropești. Nu vreau să se mai țină seamă De-altaru-acela de aramă, Căci nu-mi mai pasă-acum, defel, De ce se va-ntâmpla cu el.”
În urmă, el a poruncit Lui Hilchia – cel investit Cu rangul preotului mare – Precum și preoților care Erau în rândul doi aflați Și-asemeni, celor așezați Drept păzitori ai pragului Ce este-al Casei Domnului, Să scoată-afară – de îndat’ – Sculele care s-au lucrat, Lui Baal spre a fi închinate, Și cele care-au fost lucrate Spre cinstea Astarteelor Sau oștilor cerurilor. Toate aceste-au fost luate Și-apoi, afară din cetate – Lângă Ierusalim – le-au scos Spre a fi arse, ne-ndoios, Pe a Chedronului câmpie, Cenușa lor urmând să fie Strânsă și dusă la Betel.
Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.
În acea noapte – într-un vis – Domnul, lui Ghedeon, i-a zis: „Să iei vițelul cel pe care, Tu știi că tatăl tău îl are. Un taur, să mai iei apoi, De șapte ani. Vino-napoi, Căci vreau să fie nimicit Altarul ce i-a fost zidit Lui Bal, de către tatăl tău. Să nimicești altarul său, Și taie stâlpul închinat La Astartee, stâlp aflat Deasupra. Când ai să sfârșești,
În zori de zi, când s-au trezit Cei din cetate, au zărit Cum că altarul închinat Lui Bal, fusese dărâmat, Iar stâlpul de deasupra lui – Cari fost-a al idolului – Zăcea acuma aruncat Mai la oparte, retezat. Apoi, uimiți, au mai zărit – Pe-altarul nou ce-a fost zidit – Un taur care a fost pus, Drept ardere de tot adus.