2 Regi 17:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Căci Israelul a uitat De Cel care l-a scos afară, Atunci când rob era în țară, La Egipteni. El a uitat De Domnul său și a urmat Alți dumnezei, străini de el.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ Acestea s-au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i-a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s-au temut de alți dumnezei

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că poporul Israel a păcătuit împotriva Dumnezeului lor numit Iahve – Cel care i-a scos de pe teritoriul Egiptului de sub dominația faraonului, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor (dumne)zei

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israél au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraón, regele Egiptului, și pentru că s-au temut de dumnezei străini.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, și pentru că s-au închinat la alți dumnezei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și a fost așa pentru că copiii lui Israel păcătuiseră împotriva Domnului Dumnezeului lor care‐i scosese din țara Egiptului de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului și s‐au temut de alți dumnezei

2 Regi 17:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 11:4

Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,

1 Regi 15:3

Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.

2 Regi 16:2

Ani douăzeci, Ahaz avea, Când împărat el ajungea, Iar la Ierusalim, astfel – Ani – șaisprezece a stat el. Cât a domnit, el n-a făcut Lucruri care să-I fi plăcut Lui Dumnezeu – precum făcea David, pe vremea când trăia –

2 Regi 17:35

Așa precum este știut, Un legământ, Domnu-a făcut Cu toți fiii lui Israel, Vorbindu-le în acest fel: „Să nu aveți alți dumnezei, Să nu vă închinați la ei, Jertfe să nu le dăruiți, Și nu cumva să îi slujiți!

1 Cronici 5:25

Dar față de Acel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Cu toții au păcătuit, Pentru că ei s-au alipit De idolii popoarelor Cari fost-au înaintea lor În țară și care-au pierit Când Dumnezeu le-a nimicit.

2 Cronici 36:5

Când Ioiachim la tron venea, Ani douăzeci și cinci făcea, Iar la Ierusalim a stat, Ani unsprezece ca-mpărat. El a făcut ce este rău, Față de Dumnezeul său.

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Psalmi 78:12

Domnul – minuni – a săvârșit, Ai lor părinți când au trăit, Când în Egipt ei se găseau Și-n câmpul lui Țoan ședeau.

Exodul 20:2

„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.

Isaia 57:5

Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?

Ieremia 10:5

De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.”

Езекиел 39:24

Așa după cum s-au vădit Relele ce le-au săvârșit – Necurățiile făcute Și făr’delegile avute – Și Eu le fac de-asemenea, Căci li-e ascunsă Fața Mea.”

Osea 12:14

Dar Efraim, pe Domnul său, Îl mâniase foarte rău. De-aceea, fi-va aruncat Asupră-i, sângele vărsat, Căci Domnul o să-i dea răsplată, Pentru ocara aruncată.”

Osea 4:12

Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.

Osea 4:13

Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.

Deuteronom 31:29

Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”

Iosua 23:16

Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”

Judecători 6:10

V-am spus atunci: „Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Să n-aveți teamă de cei care, Poporul Amorit îi are Drept dumnezei”, dar ne-ncetat, De al Meu glas, n-ați ascultat.”