2 Regi 17:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l-a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i-a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de-a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ În al nouălea an al guvernării lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria; și apoi i-a dus pe israelieni captivi în Asiria. El i-a adus acolo să locuiască în Halah și în Gozan – pe traseul râului Habor și în orașele mezilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ În anul al nouălea al lui Oséa, regele Asíriei a luat Samaría și a deportat Israélul în Asíria și i-a pus să locuiască la Haláh și la Habór, lângă râul Gozán, și în cetățile mezilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria și a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah și la Habor, lângă râul Gozan și în cetățile mezilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ În anul al nouălea al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria și a strămutat pe Israel în Asiria și i‐a așezat în Halah și la Habor, pe râul Gozan, și în cetățile Mezilor.

2 Regi 17:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Osea 13:16

Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”

1 Cronici 5:26

Atuncea, Domnul Cel pe care Poporul Israel Îl are, Duhul lui Pul, l-a ațâțat, Și pe acela întrupat În Tilgat-Pilneser, cel care Era-n Asiria mai mare. Iar Tilgat-Pilneser, apoi, Cu ei, purtat-a un război, Luându-i robi pe Rubeniți, De-asemenea și pe Gadiți Și jumătate dintre case Din seminția lui Manase. Pe unii, la Halah, i-a dus; Pe alții, în Habor, i-a pus; Uni-au ajuns robi ca să fie, În Hara. Alți, în robie, La apele Gozanului – Din ordinu-mpăratului – Au fost aduși. Ei au rămas Acolo, până-n acest ceas.

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Amos 5:27

De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”

Isaia 21:2

Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 13:17

Ațâț poporul Mezilor, Să meargă împotriva lor, Căci ei, argintul nu-l doresc Și nici la aur nu poftesc.

Deuteronom 28:36

Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.

Deuteronom 30:18

Vă spun dar, clar astăzi: să știți Că voi, atunci, o să pieriți! Peste Iordan, când, stăpânire, Pe țara care moștenire, O s-o primiți, veți pune voi, Să știți că zile multe-apoi, Nu veți putea ca să trăiți Și veți ajunge să pieriți.

Levitic 26:38

Ale Israelului ramuri, Atunci, pieri-vor printre neamuri. De țara-n care o să stați, Printre vrăjmași, veți fi mâncați.

Osea 1:9

„Numele care va fi pus Ăstui copil, vreau să se știe Că Lo-Ami, are să fie. (Numele dat de Dumnezeu Înseamnă „Nu-i poporul meu”.) Deci, acest nume, să-i puneți, Căci voi, popor, nu Îmi sunteți. Din astă pricină, nici Eu Nu sunt al vostru Dumnezeu.”

Osea 1:6

Ea zămisli încă o dată, Și astfel dobândi o fată. Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Osea și i-a poruncit: „Fetei, un nume îi vei pune Și, „Lo-Ruhama”, îi vei spune. (Pentru că numele ce-l are Înseamnă „Cea fără-ndurare”.) Nu voi avea milă, defel, De casele lui Israel. N-am să le dau, iertarea Mea!

Daniel 5:28

Cuvântul „Împărțit” arată Că-mpărăția ți-e luată Și e-mpărțită Mezilor Și-asemenea și Perșilor!”

2 Regi 19:12

Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit oare, pe ei? N-a fost, atuncea, nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar?

Geneza 10:2

Urmașii lui Iafet, acum, Să-i urmărim, din an în an: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec, Tiras – sunt fii

2 Regi 15:29

În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.

1 Cronici 5:22

Mulți morți, atuncea, au căzut, Pentru că lupta – s-a văzut – Că de la Dumnezeu venise. După ce lupta se sfârșise, În locul lor s-au așezat Și-apoi acolo, ei au stat Până la vremea când, se știe, Că au fost duși, toți, în robie.

Esdra 6:2

Astfel, a fost descoperit Un sul, care a fost găsit În capitala Mediei. Ahmeta, e numele ei. Cu multă vreme înainte, Pentru aducere aminte, Sulul fusese scris. În el, Se însemnase-n acest fel:

Isaia 10:9

„La Calno, nu s-a întâmplat Ca și la Charchemiș, odat’?” „Apoi, soarta Hamatului, N-a fost ca și-a Arpadului?” „N-a-mpărtășit Samaria, Soarta Damascului, și ea?”

Isaia 36:19

Unde sunt zeii cei pe care, Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Au izbăvit, Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea?

Isaia 37:18

Da Doamne, s-a adeverit Că toți acei care-au domnit Peste Asiria porniră Război, prin care nimiciră Ai neamurilor împărați, În țările din jur aflați. Țările-apoi le-au pustiit Și nimeni n-a fost izbăvit.

Osea 8:8

Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.

Amos 7:17

Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”

1 Regi 8:46

Dacă poporul a greșit – Căci pe pământ nu se găsește Un om cari nu păcătuiește – Și la ai săi vrăjmași, astfel, Rob va ajunge Israel – Fie-ntr-o tară-apropiată, Fie în una depărtată –

2 Regi 17:23

De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.

2 Regi 18:34

Unde sunt zeii cei pe care Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Unde-s ai Ivei dumnezei, Sau cei ai Henei? Unde-s ei? Au izbăvit Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea?

2 Regi 21:13

Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.

Neemia 9:32

Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Isaia 8:4

Mai înainte ca să poată Spune copilul „mamă!”, „Tată!”, Are să piardă-acela care Peste Asiria-i mai mare, Averile Damascului, Precum și toată prada lui Cari din Samaria venise.”

Isaia 17:4

„Iată – spre știrea tuturor – În acea zi, slava pe care Casa lui Iacov doar o are Ajunge-va a fi slăbită. Grăsimea lui va fi pierită.

Isaia 36:17

La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Căci câmpul ei, pâine rodește, Iar via, mândră, se vădește.”

Ieremia 50:17

Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”

Osea 1:4

Iar Domnul astfel a vorbit: „Pune-i, copilului acel, Un nume: cheamă-l Izreel. Pentru că, iată, în curând, Să pedepsesc, Mi-am pus în gând, Casa lui Iehu. Negreșit, Pedeapsă își va fi primit Pentru tot sângele vărsat, La Izreel. Voiesc – de-ndat’ – Capăt să pun, în acest fel, Domniei lui, în Israel.

Osea 9:3

Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.