Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 16:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat, în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 De asemenea, a adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Ahaz a ajuns în situația de a aduce sacrificii și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe coline și sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub toți copacii verzi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și jertfea și ardea tămâie pe înălțimi și pe dealuri și sub orice copac verde.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 16:4
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.


Ioas, pe preoți, i-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Argintul care-a fost adus Și-n Casa Domnului e pus – Care-a ieșit la numărare, Fiind preț de răscumpărare, Ce pentru oameni e plătit, Așa după cum prețuit A fost atuncea fiecare – Precum și-acel argint pe care – După al său plac – o să-l dea


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.


Spre un popor cari se vădește Că în morminte locuiește Și cari în peșteri se-aciuiează Atuncea când se înserează, Având în strachină bucate Cari știut e că-s necurate Și care, carnea de porc încă, E dovedit că o mănâncă,


Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.


Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –


Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.


Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ