2 Regi 16:3 - Biblia în versuri 20143 Ci tot mereu, el a călcat Calea pe care au umblat Cei care-au fost ‘naintea lui În țara Israelului. El s-a purtat atât de rău, Încât chiar și pe fiul său, Prin foc – în urmă – l-a trecut Așa precum au mai făcut Popoarele ce-au fost aflate În țară și-apoi alungate De către Dumnezeu, când El Țara a dat, lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească3 ci a umblat pe calea regilor lui Israel. El și-a sacrificat fiul în foc, potrivit cu practicile scârboase ale națiunilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20183 ci a trăit conform modelului oferit de regii din teritoriul numit Israel. El l-a trecut chiar și pe fiul lui prin foc – așa cum era obiceiul idolatru al popoarelor pe care Iahve le alungase din fața israelienilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20203 ci a umblat pe căile regilor lui Israél. Chiar și pe fiul său l-a trecut prin foc după [modul] abominábil al popoarelor pe care le alungase Domnul din fața fiilor lui Israél. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Ci a umblat în calea împăraților lui Israel și chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19313 Ci a umblat în calea împăraților lui Israel și a trecut chiar pe fiul său prin foc, după urâciunile popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Astfel, întregul Israel, Deprins-a obiceiuri noi, Pe care le-a luat apoi – În țara pe cari a primit-o – De la cei care-au locuit-o. Chiar dacă neamurile-aflate În țară, fost-au alungate De către Domnul Dumnezeu, Poporul a urmat, mereu, Doar obiceiurile lor, Precum și-ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel au stăpânit.
„Manase, precum am văzut Acum, mai mult rău a făcut, Decât făcea-ntregul popor – Acel al Amoriților – Care în țară-a locuit, ‘Nainte de a fi venit Aici, neamul lui Israel. Iată, Manase este cel Care, la idoli, s-a-nchinat Și-n felu-acesta s-a-ntâmplat Ca ai lui Iuda fii să cadă, Păcatului acesta, pradă.
Tofetul nu a fost cruțat, Căci al lui Iuda împărat A dat porunci ca, negreșit, Și el să fie pângărit. În valea fiilor pe care Poporul lui Hinom îi are, Tofetul se afla zidit. Astfel, el fost-a pângărit, Ca nimenea – din acel loc – Să nu-și mai treacă-apoi, prin foc, Copiii, cum obișnuiau, Când lui Moloh se închinau.
În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”
„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Dacă un om, dintre cei care, Israelul, drept fii, îi are – Sau dacă un străin, din cei Care vor locui cu ei – Pe-un fiu al său, are să-l ia, Pentru Moloh ca să îl dea, Omul acela – negreșit – Cu moartea, fi-va pedepsit: Întreg poporul țării are, Cu pietre, ca să îl omoare.
Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.