Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 13:7 - Biblia în versuri 2014

7 Din tot poporul cari scăpase De Sirieni, Domnu-i lăsase Doar zece mii de pedestrași Lui Ioahaz, iar călărași, Numai cincizeci. De-asemenea, Puține care, el avea: De toate, zece au fost ele. Restul oștirilor acele Pe care Israel le-avuse, De Sirieni au fost distruse.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 El nu i-a mai lăsat popor lui Iehoahaz, decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci regele Aramului îi distrusese și îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Din toată armata lui Iehoahaz, nu au mai rămas decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de luptători care se deplasau pe jos; pentru că regele Aramului îi distrusese (pe ceilalți) și îi făcuse ca praful pe care îl calci cu picioarele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Nu i-a fost lăsat lui Ioaház mai mult popor decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci îi nimicise regele din Arám și-i făcuse ca praful de călcat [în picioare].

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Din tot poporul, lui Ioahaz Domnul nu-i lăsase decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci împăratul Siriei îi prăpădise și-i făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Căci nu lăsase lui Ioahaz din popor decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedeștri, căci împăratul Siriei îi pierduse și‐i făcuse ca praful călcat în picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 13:7
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Eu îi pisez asemenea, Încât ajung ca pulberea. Calc peste toți dușmanii mei, Ca prin noroiul uliței.


Ahab a mers de-a numărat Pe toți cei care s-au aflat În slujbă la aceia cari Peste ținuturi, sunt mai mari Și două sute treizeci’doi, El i-a găsit a fi apoi. Pe urmă, a mai numărat Întreg poporul adunat Și șapte mii el a găsit Că sunt cei ce l-au însoțit.


După ce toți s-au numărat Și-apoi, merinde, au primit, Israeliții au ieșit Să țină piept, cu oastea lor, Oștirii Sirienilor. Puțini, la număr, se vădeau Israeliții și păreau Ca două turme ne-nsemnate, De capre, la pășune-aflate; Iar Sirienii se aflară În număr foarte mare-n țară.


Pe vremea ‘ceea, s-a văzut, Că Dumnezeu a început Să tot taie câte-o bucată Din țara ce fusese dată Copiilor lui Israel. Așa ajunse Hazael Ca să îi bată, la hotare.


Dar toate câte-au fost făcute De Ioahaz, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care-au domnit în Israel?


Când Hazael l-a întrebat, „Oare de ce te-ai întristat? Pentru ce plânge domnul meu?”, El zise: „Pentru că știu eu, Cât rău va face Hazael, Copiilor lui Israel. Ai să zdrobești prorocii lor, Foc o să pui cetăților, Iar mamele însărcinate, De tine fi-vor spintecate


Eu îi pisez atât de tare, Încât ajung ca praful care Este purtat pe-aripi de vânt. Îi calc sub tălpi, încât pământ Au să ajungă ei apoi, Ca și al uliței noroi.


Acum dar, nu sta la-ndoială, Ci hai și fă o învoială Cu-al meu stăpân, cu-acela care E în Asiria mai mare. Cai, două mii, îți vom da noi, Și vom vedea dacă la voi – Aici, acum – o să puteți Da două mii de călăreți!


Cine-i Cel cari S-a îndreptat Spre răsărit și l-a săltat Pe cel pe care l-a găsit Precum că este potrivit Să calce-n urma Domnului Și în neprihănirea Lui? Cine-i supune împărați, Peste popoare așezați, Și neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ? Cine le sfarmă sabia, Iar arcu-l face-asemenea Cu pleava care-i spulberată, Atunci când e de vânt luată?


În valea judecăților, Grămezi vin neamurile-acele, Căci e aproape – pentru ele – Ziua anume pregătită, Care-i de Domnul rânduită. Ea, în a judecății vale, Să vină, tocmai e pe cale.


Îmi voi întoarce Fața Mea, În contra voastră – veți vedea – Și-atunci, bătuți, aveți să fiți De-ai voști’ vrăjmași și fugăriți. Cei care vă urăsc apoi, Jug greu, vor așeza pe voi Și tot mereu, o să fugiți, Chiar dacă n-ați fost urmăriți.


Atunci când Domnul a venit, În felu-acesta, a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri, pe care Țara Damascului le are. Ba, patru sunt și, pentru ele, Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele. Al Galaadului ținut – Prin el, atunci când au trecut – L-au treierat. Dar când lucrau, Treierători de fier, aveau.


Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”


După aceea, Samuel, De la Ghilgal, plecă și-astfel, Spre Ghibea care s-a aflat În Beniamin, s-a îndreptat. Saul, în urmă, a-nceput O numărare de-a făcut, A celor cari îl însoțeau. În număr, oamenii erau, Cam șase sute. Toți au stat


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ