Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 Însă ei nu s-au abătut De la păcatele pe care, Acela care-a fost mai mare – Ieroboam – în Israel, Le-a făptuit, trăgând astfel, Întreg poporul în păcat. Israeliții au călcat Pe calea împăratului Ieroboam. Ca-n vremea lui, Al Astarteei stâlp ședea Și-atuncea, la Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Dar, cu toate acestea, ei nu s-au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Așerei a rămas în continuare în picioare în Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Dar deși Iahve a făcut pentru israelieni toate acestea, ei nu au abandonat practicarea păcatelor familiei lui Ieroboam care făcuse Israelul să păcătuiască, ci și-au trăit viața comițându-le. Chiar și stâlpul Astartei rămăsese în Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar nu s-au îndepărtat de la păcatele casei lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască mergând în ele: și Așéra a rămas în Samaría.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dar nu s-au abătut de la păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască, s-au dedat și ei la ele și chiar idolul Astarteei stătea încă în picioare la Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Totuși nu s‐au depărtat de păcatele casei lui Ieroboam, cu care a tras pe Israel în păcat: au umblat în ele și Astartea sta încă în Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 13:6
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”


Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.


Pe calea împăratului Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are – Necontenit, Omri-a umblat Și la păcate s-a dedat. Prin idolii la cari slujise, Mânia Domnului stârnise.


Apoi, după aceste toate, El, Astarteei, i-a cioplit Un idol. Astfel, s-a vădit Că mult mai rău el s-a purtat, Decât aceia care-au stat Pe scaunul lui Israel, ‘Nainte de a fi domn el. Ca toți ceilalți de pân’ atunci, Ale lui Dumnezeu porunci, Mereu, el le-a nesocotit, Încât mânia I-a stârnit.


El – însă – nu s-a abătut De la ce-nfăptuise rău, Cândva, înaintașul său – Ieroboam – acela care, Drept tată, pe Nebat, îl are, Cari – în păcate – după el, Îl trase și pe Israel. Vițeii care s-au turnat, Din aur, Iehu i-a păstrat Așa precum i-a găsit el, Aflați la Dan și la Betel.


Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri ce nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. S-a purtat rău, La fel ca-naintașul său Ieroboam, acela care – Părinte – pe Nebat, îl are Și în păcate după el, A tras întregul Israel.


Doar lucruri rele-a făcut el – Mereu – în fața Domnului, La fel ca-naintașul lui Cari fost-a fiul lui Nebat, Ieroboam fiind chemat Și în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel.


Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.


Orice-nălțime-a-ndepărtat; Stâlpi idolești a dărâmat; Iar Astarteele aflate, În țara lui, au fost tăiate. A sfărâmat, de bună seamă, Și șarpele cel de aramă Pe care Moise l-a făcut, Căci împăratul a văzut Că oamenii poporului Ardeau tămâie-n fața lui. Ba chiar și-un nume ei i-au pus Și astfel „Nehuștan” i-au spus, Dar Ezechia l-a zdrobit Și-afară-apoi l-a azvârlit.


Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare, i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Un idol nou, cum a avut Pe vremea când Ahab ședea În Israel și-mpărățea. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.


În urmă, el a poruncit Lui Hilchia – cel investit Cu rangul preotului mare – Precum și preoților care Erau în rândul doi aflați Și-asemeni, celor așezați Drept păzitori ai pragului Ce este-al Casei Domnului, Să scoată-afară – de îndat’ – Sculele care s-au lucrat, Lui Baal spre a fi închinate, Și cele care-au fost lucrate Spre cinstea Astarteelor Sau oștilor cerurilor. Toate aceste-au fost luate Și-apoi, afară din cetate – Lângă Ierusalim – le-au scos Spre a fi arse, ne-ndoios, Pe a Chedronului câmpie, Cenușa lor urmând să fie Strânsă și dusă la Betel.


Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.


Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ