1 Ani douăzeci și trei avea Ioas, de când împărățea În Iuda. El este cel care – Cum e știut – drept tată-l are, Pe cel chemat Ahazia. Atuncea, la Samaria, Fiul lui Iehu a venit Și-n Israel a stăpânit. El, Ioahaz, era chemat. Șaptesprezece ani a stat Pe tron, apoi, în Israel.
1 Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani.
1 Iehoahaz – fiul lui Iehu – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al douăzeci și treilea an al guvernării lui Ioaș – fiul lui Ahazia; și a guvernat șaptesprezece ani.
1 În anul al douăzeci și treilea al lui Ióas, fiul lui Ahazía, regele lui Iúda, a domnit Ioaház, fiul lui Iehú, peste Israél, la Samaría. A domnit șaptesprezece ani.
1 În al douăzeci și treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit șaptesprezece ani.
1 În anul al douăzeci și treilea al lui Ioas, fiul lui Ahazia împăratul lui Iuda, a început să domnească Ioahaz, fiul lui Iehu, peste Israel în Samaria și a domnit șaptesprezece ani.
Domnul, la Iehu, a venit Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Pentru că văd că ai făcut Ceea ce Mie Mi-a plăcut – Căci ai făcut, pe voia Mea, Casei pe care o avea Ahab – acum, la rândul Meu, Iată că Mă-ngrijesc și Eu, Ca fiii Tăi, la-mpărăție, În Israel, mult timp, să fie. Pân’ la al patrulea tău neam, Eu, în vedere, am să-i am Și am să-i țin, în acest fel, Drept împărați, în Israel.”
Anul al șaptelea venise, Când Iehoiada poruncise Să vină-n grabă, la palat, Sutașii care s-au aflat În fruntea Cheretiților Și a alergătorilor. La Casa Domnului i-a dus, Unde, să jure, el i-a pus Și-au încheiat un legământ În fața Domnului Cel Sfânt. Abia apoi, le-a arătat Pe fiul cel de împărat
De șapte ani împărățea Iehu, atunci când ajungea Ioas, în Iuda, împărat. El, patruzeci de ani, a stat, În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim. E din Beer-Șeba, a sa mamă – De loc – și Țibia, se cheamă.
Acela care l-a lovit Fusese Iozacar numit, Și e feciorul lui Șimeat. De el, s-a mai alăturat Și Iozabad, acela care, Drept tată, pe Șomer, îl are. În felu-acesta a murit Ioas, de slujitori, lovit. Apoi, a fost adăugat Părinților săi și-ngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Însă, Ioas, un fiu, avea, Cari se chema Amația. În locul său, el a venit Și peste Iuda a domnit.
Treizeci și trei de ani avea Ioas, de când împărățea Fiind – în Iuda – împărat, Atunci când fost-a-nscăunat Nou-mpărat în Israel. Ioas era-mpărat și el Și șaisprezece ani avea Ca la Samaria să stea. Ioas era acela care, Pe Ioahaz, părinte-l are.
Doar lucruri rele-a făcut el – Mereu – în fața Domnului, La fel ca-naintașul lui Cari fost-a fiul lui Nebat, Ieroboam fiind chemat Și în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel.
În felu-acesta, s-a-mplinit Ceea ce Domnul prevestise, Când El – lui Iehu – îi vorbise: „Iată că la împărăție, Mult timp, feciorii o să-ți fie. Pân’ la al patrulea tău neam, Eu, în vedere, am să-i am Și am să-i țin în acest fel, Drept împărați în Israel.”
Ani, douăzeci și doi, avuse, Când împărat el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat Un an apoi, încoronat. Fata lui Omri i-a fost mamă, Care, Atalia, se cheamă. Omri fusese-nscăunat, În Israel, drept împărat.