Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 12:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ioas, pe preoți, i-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Argintul care-a fost adus Și-n Casa Domnului e pus – Care-a ieșit la numărare, Fiind preț de răscumpărare, Ce pentru oameni e plătit, Așa după cum prețuit A fost atuncea fiecare – Precum și-acel argint pe care – După al său plac – o să-l dea

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Ioaș le-a zis preoților: „Strângeți tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la Casa Domnului, și anume argintul strâns la numărătoarea poporului, argintul primit pentru răscumpărarea oamenilor, după evaluarea făcută, și tot argintul pe care cineva îl aduce din inimă la Casa Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Ioaș le-a zis preoților: „Strângeți tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la casa lui Iahve, pe acela strâns la numărătoarea poporului, și tot ce s-a adunat pentru răscumpărarea lucrurilor închinate Lui. Apoi adunați aici tot argintul pe care cineva îl aduce benevol la casa lui Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ioas a zis preoților: „Tot argintul închinat și adus în Casa Domnului, argintul ieșit la numărătoare, și anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după prețuirea făcută, și tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Ioas a zis preoților: Toți banii lucrurilor sfințite care se aduc în casa Domnului, banii fiecăruia ce trece prin numărătoare, banii sufletelor după puterea fiecăruia, și toți banii pe care îi vine în inima fiecăruia să‐i aducă în casa Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 12:4
33 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Jertfele care se dădeau, Pe înălțimi se aduceau, Căci încă n-a fost început, O casă, să se fi făcut, Drept un lăcaș al Domnului Spre-a-Și pune-n el, Numele Lui.


Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


Alți treișpe ani i-au trebuit Lui Solomon, când și-a zidit Casa în care-apoi a stat.


Însă Ioas – acela care Fusese-n Iuda cel mai mare – Luat-a lucrurile date De-naintașii săi – aflate Atunci, în Casa Domnului, Fiindu-i închinate Lui – Și le-a trimis lui Hazael, Să-l îmbuneze-n acest fel. Ioas, atunci, a adunat Lucruri date de Iosafat, Ioram și-Ahazia. Astfel, El a scăpat de Hazael.


Norodul, preotul să-l ia, Căci el trebuie folosit La dresul casei, negreșit.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat, în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Poporul, pe-nălțimi, s-a dus Și-a ars tămâie-acolo, sus, Așa precum obișnuiau Cei care-n țară locuiau, Chiar dacă neamurile-aflate, Au fost, de Domnul, alungate. Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat.


„Ai să îl cauți, negreșit, Pe Hilchia. Mergi la preot Și-i spui să ia argintul tot, Pe cari poporul l-a adus Și care-n grijă a fost pus, La păzitorii pragului, Ce este-al Casei Domnului.


Și Domnului le-a închinat, Așa precum a procedat Cu arul și-argintul care Le-a adunat, fără-ncetare – De la popoarele bătute – În urma luptelor avute: De la Edom, sau Moabiți, Sau de la cei Amaleciți, De la al lui Amon popor, Sau cel al Filistenilor.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


Lucruri cari fost-au hărăzite De tatăl său – sau pregătite De către el – Asa le-a dus Și-n Casa Domnului le-a pus. Astfel, în ea, el așezase Aur, argint și multe vase.


În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.


În slujbă, i-a pus pe preoți Și-apoi, i-a-mbărbătat pe toți, Să intre-n Casa Domnului Și să-mplinească slujba Lui.


Toți cei care – întâmplător – Se-aflaseră în jurul lor, Aur și-argint le-au dăruit, Averi și vite – negreșit – Precum și lucruri minunate. Pe lângă ele, au fost date Daruri de bună voie, care Făcute-au fost de fiecare.


La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau șaizeci și una mii. S-au adunat, apoi, cinci mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari la o sută-s numărate.


Apoi, argintul cel pe care Ținutul Babilon îl are – Cu al său aur – însoțit De ceea ce-a fost dăruit De bună voie, de popor, Precum și de preoții lor, Vei duce la Ierusalim. Acestea toate, poruncim Să fie date Domnului, Pentru folosul Casei Lui.


Deci toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au și venit – Atât bărbați, cât și femei – Și-au dat inele și cercei; Salbe, brățări au dăruit, Belciuge ce s-au folosit La pus în nas și, fiecare – După cum fost-a a sa stare – A dat, din aur, Domnului, Prinosul avuției lui.


Astfel, toți cei care-au avut Bunăvoință și-i trăgea Inima – ajutor să dea – De bunăvoie-au dăruit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise și au ajutat În tot ce trebuia lucrat.


Luați din ceea ce aveți, Ca un prinos, voi să puteți Să Îi aduceți Domnului. Cât va voi inima lui, Atât să deie fiecare, Prinos Domnului, din ce are. Va trebui – de bună seamă – Să dați aur, argint, aramă.


Prinoasele poporului, Ei, de la Moise, le-au luat Și de muncit s-au apucat De-ndată, la locașul sfânt Și la lucrările ce-i sânt De trebuință, ca astfel, Să fie pus în slujbă, el. Chiar dacă lucrul a-nceput, Oamenii, încă, au făcut – De bunăvoie – fiecare, Pentru a Domnului lucrare, Daruri, pe care le duceau La Moise, unde le lăsau.


Atuncea când vrea cineva Ca să răscumpere ceva Din zeciuială, la ea are Să pună, la răscumpărare, Cincimea care-adăugată Va fi la zeciuiala dată.


Căci ei, doar din prisos, au dat, În timp ce ea a aruncat, Tot ce avea, în visterie – Deși se zbate-n sărăcie – Iar banul pe care-l avea, Ca să trăiască-i trebuia.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ