Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 11:4 - Biblia în versuri 2014

4 Anul al șaptelea venise, Când Iehoiada poruncise Să vină-n grabă, la palat, Sutașii care s-au aflat În fruntea Cheretiților Și a alergătorilor. La Casa Domnului i-a dus, Unde, să jure, el i-a pus Și-au încheiat un legământ În fața Domnului Cel Sfânt. Abia apoi, le-a arătat Pe fiul cel de împărat

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 În cel de-al șaptelea an, Iehoiada a trimis după căpeteniile peste sute, după cariți și după gărzi. După ce i-a adus la el, în Casa Domnului, regele a încheiat un legământ cu ei, punându-i să jure în Casa Domnului. Apoi li l-a arătat pe fiul regelui

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 În al șaptelea an, Iehoiada i-a chemat pe comandanții care aveau în subordinea lor o sută de oameni, pe cariți și gărzile. După ce au ajuns la el, în casa lui Iahve, a ratificat cu ei un legământ; și i-a pus să jure – acolo, în casa lui Iahve – că îl vor respecta. Apoi le-a arătat pe fiul regelui;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 În al șaptelea an, Iehoiáda a trimis și a luat căpeteniile peste sute dintre carieni și dintre alergători și i-a adus la el în templul Domnului. A încheiat o alianță cu ei, i-a pus să jure în templul Domnului și li l-a arătat pe fiul regelui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 În anul al șaptelea, Iehoiada a trimis și a luat pe sutașii cheretiților și alergătorilor și i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului și le-a arătat pe fiul împăratului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și în anul al șaptelea Iehoiada a trimis și a luat pe mai marii peste o sută ai cariților și ai alergătorilor și i‐a adus la sine în casa Domnului și a făcut legământ cu ei și i‐a pus să jure în casa Domnului și le‐a arătat pe fiul împăratului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 11:4
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

O rugăminte-acum, la voi: Când vă va duce înapoi Domnul, vă rog să nu uitați, Ca oasele-mi să le luați De-aici. Jurați-mi!” I-au jurat, Iar el – cu sufletu-mpăcat –


Ioab era acela care, Peste oșteni, era mai mare. În fruntea Cheretiților, Fusese – drept conducător – Benaia pus, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are. El a mai fost cârmuitor Și-al oștii Peletiților.


Tot căpitan, era Benaia – Iar Iehoiada e cel care, Acesta, drept părinte-l are. Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – A fost Benaia așezat, Fiind pus, chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii au dobândit.


Iar Roboam – când a văzut – Îndată, altele-a făcut; Dar ele-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă. Toate au fost încredințate În grija cetelor aflate În slujba împăratului, Pentru păzirea casei lui. Cete de-alergători erau


Viu este Domnul Dumnezeu, Că peste tot, stăpânul meu Trimis-a oameni să te cate. Când se spunea, în vreo cetate, Că nu te afli-n locu-acel, Să jure-ndată-i punea el – Pe împăratul locului Și pe întreg poporul lui – Precum că ei nu te-au zărit.


În urmă, Iehoiada – care Era atunci, preotul mare – A încheiat un legământ Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt, Cu-ntreg poporul adunat, Precum și cu-al său împărat. Prin legământ, s-a zis atunci, Că ale Domnului porunci Au să le-asculte neamul lor, Fiind al Domnului popor.


Pe Cheretiți, i-a adunat, Pe-alergători i-a mai chemat Și pe sutași și pe popor. Apoi, acel întreg sobor, L-a pogorât pe împărat, La Casa Domnului, de-ndat’. Au mers pe drumul ce ducea Spre poarta care se numea Drept „a alergătorilor”, Ducându-l pe-mpăratul lor La casa cea împărătească, Unde avea să locuiască. Ioas, apoi, s-a așezat, Pe scaunul de împărat,


Ioșeba și Ioas, apoi, Au trebuit ca amândoi, În Casa Domnului să stea Ascunși, pentru că stăpânea Atalia peste popor. Ei, în ascunzătoarea lor, Au stat un timp îndelungat, Ce șase ani a numărat.


Sutașii au îndeplinit Tot ceea ce s-a poruncit, Căci Iehoiada, preot mare, Era atuncea. Fiecare Își strânse oamenii, de-ntat’. În acest fel, s-au adunat Cei care slujba-și începeau Cât și cei care și-o sfârșeau. La Iehoiada, ei s-au dus,


Ioas, atunci când a văzut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce n-ați dres casa, căci iată Că stricăciuni multe arată? Argint, de-acum, nu mai luați De la popor, ci voi să-l dați, Spre-a drege casa, negreșit.


Pe scaunul de domnitor Șezuse Iosia atunci, Și ale Domnului porunci, Cu-atenție, le-a ascultat. Un legământ a încheiat Apoi, în fața Domnului – Și el și tot poporul lui – Prin care toți s-au obligat Ca să păzească, ne-ncetat, Învățăturile primite Și legile ce-au fost citite.


Și frații lor. Ei se vădeau Viteji. În număr, ajungeau A fi o mie de copii Și șapte sute șaizeci fii. Ei toți au fost aceia cari, În neamul lor, erau mai mari, Peste familiile lor, În casele părinților. La Casa Domnului slujeau, Căci astă slujbă o aveau.


Cu legământ, ei s-au legat Că au să-L cate, ne-ncetat, Pe Dumnezeul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul,


Gândesc să fac un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Ca să Își tragă înapoi Mânia Lui, de peste noi.


Cu toți, atuncea, s-au unit Cu frații lor care vădeau Că mai cu vază se aflau. Ei s-au legat cu jurământ, Să umble-n Legea Celui Sfânt – Dată prin Moise, robul Lui – Păzind porunca Domnului Care era Stăpânitor Peste-al lui Israel popor.


Ei au răspuns: „Iată că noi Le vom da totul, înapoi. Nimic, în schimb, nu le vom cere. Vom face după a ta vrere!” Preoți, atuncea, am chemat La mine, iar ei mi-au jurat În fața lor că, negreșit, Vor face precum au vorbit.


Noi, pentru ceea ce s-a zis, Făcut-am legământ, în scris, Semnat de toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, De tot soborul de preoți, Precum și de Leviții toți.


Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.


Când căpitanul Templului Auzi spusa omului, Luă aprozii și s-a dus, De pe apostoli, i-a adus, Dar nu cu sila, căci erau Înspăimântați și se temeau De gloatele furioase, care Puteau, cu pietre, să-i omoare.


Ei au sfârșit de cuvântat, Iar Iosua a încheiat, Apoi, cu ei, un legământ, Pe al Sihemului pământ. Acolo, el a dat atunci – Pentru popor – legi și porunci.


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


În fața Domnului Cel Sfânt, Au mai făcut un legământ Și-n urmă, ei s-au despărțit. David rămase-adăpostit În Zif, iar Ionatan, apoi, S-a dus acasă, înapoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ