9 Când zorii zilei s-au ivit, Iehu, afară, a ieșit Și-n acest fel a cuvântat, Către norodul adunat: „Voi, fără vină, v-ați vădit. Eu sunt cel care-a uneltit În contră, la stăpânul meu Și l-am ucis. Dar – vă-ntreb eu – Pe-aceștia, cine i-a lovit?
9 Dimineața, el a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Iată că eu am conspirat împotriva stăpânului meu și l-am ucis, dar pe toți aceștia cine i-a omorât?
9 Dimineața, el s-a dus și a stat înaintea întregului popor, zicând: „Voi sunteți fără vină! Să știți că eu am complotat împotriva stăpânului meu și l-am omorât. Dar cine i-a omorât pe toți aceștia?
9 Dimineața a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Eu am complotat împotriva stăpânului meu și l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toți aceștia?
9 Dimineața a ieșit și, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteți fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l-am omorât. Dar cine a lovit pe toți aceștia?
9 Și a fost așa: dimineața a ieșit și a stat și a zis către tot poporul: Voi sunteți drepți! Iată eu am uneltit împotriva domnului meu și l‐am ucis, dar pe toți aceștia cine i‐a lovit?
Iehu le-a scris altă scrisoare Și i-a-ndemnat pe fiecare: „Dacă ai mei vă arătați Și al meu glas îl ascultați, Ucideți-i pe toți cei care, Drept fii, al vost’ stăpân îi are. Cu capetele lor, apoi, La Izreel să veniți voi.” Cei șaptezeci de fii erau Crescuți de cei ce cârmuiau Cetatea. Oamenii acești,
Solul care le-a însoțit, La Iehu-a mers și-a glăsuit: „Sosit-au capetele lor, Acelea ale fiilor De împărat.” „Să le luați” – Porunci Iehu – „și-nălțați Două grămezi, la porți, în față, Din ele, până dimineață.”
Acela care l-a lovit Fusese Iozacar numit, Și e feciorul lui Șimeat. De el, s-a mai alăturat Și Iozabad, acela care, Drept tată, pe Șomer, îl are. În felu-acesta a murit Ioas, de slujitori, lovit. Apoi, a fost adăugat Părinților săi și-ngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Însă, Ioas, un fiu, avea, Cari se chema Amația. În locul său, el a venit Și peste Iuda a domnit.
„Acum veniți dar, voi – bărbați – Care în Iuda vă aflați Și în Ierusalim” – a spus Domnul – „Căci iată, am adus Necazul Meu, în fața voastră, Să judecați pricina noastră! Să judecați dar, între Mine Și via mea, cum e mai bine!
Iar Domnul astfel a vorbit: „Pune-i, copilului acel, Un nume: cheamă-l Izreel. Pentru că, iată, în curând, Să pedepsesc, Mi-am pus în gând, Casa lui Iehu. Negreșit, Pedeapsă își va fi primit Pentru tot sângele vărsat, La Izreel. Voiesc – de-ndat’ – Capăt să pun, în acest fel, Domniei lui, în Israel.
Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”