„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”
Dar totuși, Iehu n-a cătat Ca să se țină, ne-ncetat, Din inimă, pe calea Lui – Pe calea Dumnezeului Pe cari Îl are Israel – Căci nu s-a abătut, defel, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare Ieroboam, cât timp a stat, Peste popor, ca împărat.
De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.
Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci
Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.
Se va-ntâmpla în așa fel, Căci cel care, de Hazael Are să scape, negreșit De Iehu-apoi va fi lovit. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că o să scape cineva, De Iehu, fi-va doborât De Elisei și omorât.
„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”
Iehu și ceata ce-o avea Ajuns-au la Samaria. Cei care-acolo se găseau – Și din Ahab se pogorau – Au fost uciși, de mâna lui, După cuvântul Domnului, Rostit de robul Său, Ilie.