2 Regi 1:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Îndată, împăratu-a pus Un căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci, peste cincizeci, stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia s-a suit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal, și i-a zis: ‒ Omule al lui Dumnezeu, regele spune: „Coboară!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Atunci regele a trimis la el un comandant al unei grupe de cincizeci de oameni, împreună cu subordonații aceluia. Comandantul a venit la Ilie care stătea pe vârful unui deal; și i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îți poruncește să vii (la el)!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ A trimis la el o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci ai lui. Au urcat la el și, iată, el locuia pe vârful muntelui; și i-au zis: „Om al lui Dumnezeu, regele a spus să cobori!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ A trimis la el pe o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vârful muntelui, și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Coboară-te!’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și a trimis la el pe un mai mare peste cincizeci, cu cei cincizeci ai săi. Și s‐a suit la el și iată ședea pe vârful muntelui. Și i‐a zis: Om al lui Dumnezeu, împăratul a zis: Pogoară‐te.

2 Regi 1:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 17:18

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”

1 Regi 18:10

Viu este Domnul Dumnezeu, Că peste tot, stăpânul meu Trimis-a oameni să te cate. Când se spunea, în vreo cetate, Că nu te afli-n locu-acel, Să jure-ndată-i punea el – Pe împăratul locului Și pe întreg poporul lui – Precum că ei nu te-au zărit.

1 Regi 18:4

De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –

1 Regi 18:42

Ahab, atuncea, a plecat De a băut și a mâncat. Ilie a plecat și el, Pe vârful muntelui Carmel, Unde apoi a-ngenunchiat. Cu fața-ntre genunchi a stat, Rugându-se Celui de Sus,

1 Regi 19:2

Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!”

1 Regi 22:8

Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”

2 Regi 2:25

De-acolo, spre Carmel s-a dus Și a urcat pe munte, sus, De unde-n urmă, el voia Să meargă la Samaria.

2 Regi 4:25

Pân’ la prorocul Domnului, Pe muntele Carmelului, Femeia-n urmă a pornit-o. Din depărtare, a zărit-o Prorocul și a cuvântat, Către Ghehazi, imediat: „Iată că Sunamita vine, Cu slujitorul ei, la mine!

Ieremia 35:4

I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor.

Amos 7:12

Apoi, Amația s-a dus Până la Amos și i-a spus: „Hai, văzătorule! Ne lasă! Du-te la a lui Iuda casă! Du-te dar, ca să prorocești Și pâine-acolo, să găsești!

Matei 14:3

Irod e cel ce l-a închis, Pentru că el – Ioan – a zis:

Matei 26:68

Zicând: „Hristoase, prorocește! Cine e cel ce Te lovește?”

Matei 27:29

Să-I împletească o cunună, De spini, pe cap ca să I-o pună. O trestie a fost adusă Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă. Apoi, s-au închinat pe rând, Cu toți, în fața Lui. Râzând, Soldații Îl batjocoreau Și, rând pe rând, Îi repetau: „Cu plecăciune ne-nchinăm, În fața Ta, și Te-ascultăm, Evlavioși, mare-mpărat, Peste Iudei înscăunat!”

Marcu 15:29

Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici,

Marcu 15:32

Nu poate! Dacă S-a numit „Hristos”, „Rege-al lui Israel”, Coboare, și vom crede-n El!” Chiar și tâlharii condamnați, Atuncea, și crucificați – Deși același chin răbdau – Tot în batjocură-I vorbeau.

Luca 9:54

Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?”

Evrei 11:36

Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.

1 Samuel 19:21

Pe David. Saul a aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat, Și-alți slujitori trimise-apoi, Ca să-l aducă, înapoi. Pe David. Slujitori-acei – Pe drum – au întâlnit și ei, Prorocii. Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Îndată i-a învăluit Și-apoi și ei au prorocit. Saul – atunci când a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – A treia oară-a repezit Slugi, să-l aducă negreșit, Grabnic, pe David, înapoi. Dar și ei au pățit apoi, Precum cei dinaintea lor. Cu cetele prorocilor, Și-aceste slugi s-au întâlnit Și-au început de-au prorocit.