Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie, pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Dar Ilie a răspuns și le-a zis: ‒ Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te nimicească, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi. Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din ceruri și i-a nimicit, pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar Ilie i-a răspuns: „Dacă sunt omul lui Dumnezeu, să coboare foc din cer și să vă consume pe toți!” Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din cer și i-a ars integral pe toți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Ilíe a răspuns și le-a zis: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer și să vă mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!”. Și a coborât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer și să vă mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a coborât foc din cer și i-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Ilie a răspuns și i‐a zis: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi. Și s‐a pogorât foc de la Dumnezeu din ceruri și l‐a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 1:12
6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atunci, cu toții au văzut, Un foc, din cer, cum a căzut, Care apoi a mistuit Juncul, de jertfă pregătit, Lemnele-n apă înmuiate, Pământul, pietrele aflate Lângă altar și-n jurul lui, Precum și apa șanțului Care-mprejuru-i s-a aflat.


Ahazia, apoi, a pus Alt căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”


Ahazia, din nou, a pus Alt căpitan, care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit, După ce-ntâi i s-a-nchinat Și-n fața lui a-ngenunchiat: „Tu ești om al lui Dumnezeu. Pentru-a mea viață, te rog eu, Și pentru cei ce sunt cu mine. Scumpă să fie – pentru tine – Viețile noastre. Am văzut


Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!”


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ