Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Dar Ilie a răspuns și i-a zis căpeteniei celor cincizeci: ‒ Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te nimicească, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi. Atunci a coborât foc din ceruri și i-a nimicit, pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Dar Ilie i-a răspuns acelui comandant: „Dacă sunt omul lui Dumnezeu, să coboare foc din cer și să vă facă scrum: atât pe tine, cât și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Atunci a coborât foc din cer; și el a ars total atât pe comandant, cât și pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Ilíe a răspuns și i-a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer și să vă mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!”. Și a coborât foc din cer și i-a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer și să vă mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a coborât foc din cer și i-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Ilie a răspuns și a zis mai marelui peste cincizeci: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi. Și s‐a pogorât foc din ceruri și l‐a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 1:10
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Dacă, în pace ai să vii” – Răspunse Mica – „vreau să știi Că Domnul n-a vorbit prin mine! Luați popoare, seama, bine!” – Mai zise el, când a sfârșit – „La ceea ce s-a prorocit!”


Ahazia, apoi, a pus Alt căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!”


„Să nu se-atingă nimenea, De unșii mei! De-asemenea, Să nu v-atingeți de acei Cari se vădesc proroci ai Mei!”, Spusese Domnul, celor cari, În țară, se vădeau mai mari.


Le-a cuprins ceata și-au pierit Cei care răi s-au dovedit.


Porunca dată de-mpărat, Aspră a fi s-a arătat Și de aceea, încălzit Mai mult decât obișnuit, Fusese-atunci acel cuptor, Iar ceata slujitorilor Care, în foc, i-au aruncat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, au pierit Pradă căzând flăcărilor Care țâșniră din cuptor.


Din nou, cuvântul a luat Și spuse marele-mpărat: „Ei bine, văd în acel loc, Că patru oameni sunt în foc. Mergeți și voi și vă uitați! Sunt slobozi și nevătămați! Al patrulea, precum văd eu, Pare un fiu de dumnezeu!”


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Ei au răspuns: „S-a-nfuriat: Pe ticăloși, el i-a tăiat, Iar via o dădu altui, Care, la vremea rodului, Îi va da dreptul cuvenit.”


Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?”


Irod, furios, l-a căutat Pe Petru, dar nu l-a aflat. El i-a-ntrebat pe păzitori, Dar ei erau neștiutori. Atunci, Irod a poruncit A fi uciși. Când a sfârșit, De la Ierusalim, în sus, Către Cezaria, s-a dus, Plin de mânie-n acel ceas, Și-n locu-acela a rămas.


Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”


Dacă încearcă cineva, Ca să le facă rău, cumva, Din gură, ei vor scoate foc Și mistuiți vor fi, pe loc, Vrăjmașii lor; căci negreșit, Aceia cari vor fi dorit, Rău să le facă celor doi, În ăst fel, vor pieri apoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ