2 Petru 2:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Căci, dacă nu i-a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar și i-a încredințat lanțurilor beznei, unde sunt păziți până la judecată,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Dumnezeu nu a scăpat de pedeapsă nici pe îngerii care au păcătuit; ci i-a trimis în locurile adânci și întunecoase (ale iadului). Ei sunt ținuți acolo până la Judecată!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care păcătuiseră, ci i-a alungat în iad, în adâncurile întunericului, ca să fie ținuți pentru judecată;

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ Dacă nu i-a cruţat Dumnezeu nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc legaţi în lanţurile întunericului, păstraţi pentru judecată,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adânc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată;

2 Petru 2:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 21:30

Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.

Iov 4:18

Când Dumnezeu află pricină La îngeri – căci și ei greșesc? Dacă în cei care-L slujesc, Nu se încrede Dumnezeu – Găsindu-le greșeli, mereu –

Psalmi 78:50

Când Domnul Și-a dezlănțuit Mânia, moartea i-a lovit, Fiind de molime mâncați.

Isaia 14:12

Vai ție! Vai, cum ai căzut Din cer, tu care-ai fost făcut Luceafărul strălucitor! Vai ție, fiu al zorilor! Vai ție, cum ai fost lovit Și la pământ ai fost trântit, Tu, care-ai fost biruitor Al tuturor neamurilor!

Езекиел 5:11

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.

Езекиел 7:4

În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că iată, Eu voiesc – Acuma – să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor – Care de tine-au fost făcute – Și-ar trebui să te ajute. Atunci, vei ști că Domn sunt Eu.”

Езекиел 7:9

În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că, iată, Eu voiesc, Acuma, să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care de tine-au fost făcute Și-ar trebui să te ajute. Atunci veți ști că Domn sunt Eu Și Cel ce vă lovesc mereu!

Matei 25:41

Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!

Matei 8:29

Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.

Marcu 5:7

Țipând: „De ce-ai venit, la mine, Iisuse?! Ce am eu cu Tine?! Știu cine ești! Te cunosc eu! Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Jură-mi, pe Domnul, că nu ești Aici, ca să mă chinuiești!”

Luca 10:18

Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat

Luca 8:31

Pe-nvățător, de-i scoate-afară, Să nu-i trimită-n Adânc, iară.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Romani 11:21

Dacă n-a arătat cruțare Față de ramurile care Au fost firești – ia seama bine – N-o să te cruțe nici pe tine.

Romani 8:32

Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?

Deuteronom 29:20

Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.

2 Petru 2:11

Nici îngerii, la al lor rând – Cu toate că sunt mult mai mari, Iar în putere sunt mai tari – Nu vor aduce, niciodată, În contra lor, vreo judecată, Cari, de batjocuri, este plină, Și-n fața Domnului să vină.

2 Petru 2:5

Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.

2 Petru 2:9

Înseamnă, cum că, Dumnezeu Are să știe, tot mereu, A-i izbăvi din încercare Pe cei cucernici, iar pe care S-au arătat nelegiuiți, Îi va păstra ca, pedepsiți, Să fie-n ziua-nfricoșată, În cari va face judecată:

1 Ioan 3:8

Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Revelația 20:10

Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.