2 Petru 2:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Și este foarte-adevărat, Că toți cei care au scăpat De-ntinăciunea lumii lor, Atunci când, pe Mântuitor – Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, L-au cunoscut – și-apoi s-au dus, Iarăși, de unde au venit – În lume – și s-au poticnit Iar, în întinăciunea ei, Fiind robiți oameni-acei, Acuma, vor avea o stare, Mai rea decât acea pe care, Ei au avut-o – țineți minte! – Fiind, în lume, mai ‘nainte.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Acești oameni au scăpat (cândva) de murdăria morală a lumii, prin faptul că au cunoscut pe Stăpânul și Salvatorul nostru Isus Cristos. Dar pentru că revin la lucrurile pe care le abandonaseră, ajung să fie dominați de ele; și situația lor ajunge la final mai rea decât a fost la început.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănțuiți și învinși de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Dar dacă, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iar în ele şi sunt învinşi, atunci starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

2 Petru 2:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Езекиел 33:13

Când zic celui neprihănit, Cum că trăiește, negreșit – Dar el se-ncrede-mpins de fire Doar în a lui neprihănire Și astfel nu se mai sfiește, Nelegiuiri, când săvârșește – Neprihănirea arătată, La început, va fi uitată, Iar din nelegiuirea lui, Vine pieirea omului.

Levitic 13:20

Acesta să îl cerceteze. De-n piele s-a mai adâncit Pata, iar părul s-a albit, El trebuie să îl declare Drept necurat, pentru că are Rană de lepră-n buba lui.

Levitic 13:55

Preotu-apoi se va uita, Atent și iar va cerceta Rana ce-ntâi a fost spălată, Și dacă nu va fi schimbată – Aceasta – la înfățișare Și nu s-a-ntins, după spălare, Lucrul acela-i necurat. Deci ars să fie, imediat, Căci poate-o parte-a lucrului – Pe fața sau pe dosul lui – Ros ca să fie, a ajuns, De lepra care l-a pătruns.

Levitic 14:43

Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –

Numeri 24:20

Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”

Deuteronom 32:29

Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

2 Timotei 2:4

Nici un ostaș – să știi – că dacă Dorește, ne-ncetat, să-i placă Celui ce-n oaste l-a luat, N-o să se lase încurcat, De trebile mărunte care Țin de-astă viață pieritoare.

Iacov 1:27

Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”

2 Petru 1:11

În acest chip de vă purtați, În adevăr, o să primiți Intrare, din belșug – să știți – În veșnica Împărăție – Care e gata ca să vie – A Domnului Hristos Iisus, Mântuitorul nost’, de sus.

2 Petru 1:2

Harul și pacea să vă fie, În vremile ce au să vie, Sporite, prin cunoașterea Lui Dumnezeu și-asemenea, Prin cea a lui Hristos Iisus, Al nostru Domn, din cer, de sus!

2 Petru 1:3

Puterea Lui, dumnezeiască, Putut-a să ne dăruiască Totul – în ceea ce privea Viața și-apoi, evlavia – Doar prin cunoașterea Celui Cari, prin puterea slavei Lui, La El, acuma, ne-a chemat

2 Petru 1:4

Și cari, făgăduieli, ne-a dat – Nespus de mari și scumpe – care, Părtași, ne fac, pe fiecare, La firea cea dumnezeiască, Dacă, de starea cea lumească – De stricăciuni ce s-au găsit În pofta lumii – am fugit.

2 Petru 1:8

Când, din belșug, veți avea voi, Aceste lucruri, ele-apoi N-au să vă lase ca să fiți Leneși, sau să vă dovediți Neroditori dar, cu privință La o deplină cunoștință A Domnului Hristos Iisus.

2 Petru 2:18

Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.

2 Petru 3:18

Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”