2 Petru 1:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²¹ Căci nicio profeție n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduși de Duhul Sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Profețiile nu au venit dintr-o inițiativă omenească; ci oamenii care au avut proclamat acele mesaje, au vorbit inspirați de Dumnezeu. El a făcut acest lucru călăuzindu-i prin Spiritul Sfânt.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ deoarece profeția nu a fost dată niciodată din voința omului, ci oamenii, conduși de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²¹ fiindcă nici o profeţie n-a venit vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu conduşi de Duhul Sfânt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.

2 Petru 1:21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 23:2

„Duhul lui Dumnezeu vorbește Prin mine. El mă-nsuflețește, Iar vorbele Celui Prea Sfânt, Pe limba mea, acuma, sânt.

1 Regi 13:1

În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.

1 Regi 17:18

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”

1 Regi 17:24

Femeia zise-atunci: „Văd eu, Că ești om al lui Dumnezeu, Pentru că tot ce ai vestit, Adevărat s-a dovedit!”

2 Regi 4:22

După aceea, l-a chemat Acasă, pe al ei bărbat, Ca să îi ceară ajutor: „Degrabă, dă-mi un slujitor Și-o măgăriță! Iată, eu, Prorocului lui Dumnezeu, Vreau să-i vorbesc. Să plec, mă lasă, Căci iute voi veni acasă.”

2 Regi 4:7

Atunci, femeia a plecat, Pe Elisei l-a căutat Să-i spună ce s-a petrecut. „Iată ce trebuie făcut” – Îi zise Elisei apoi: „Pleacă degrabă înapoi, Și vinde untdelemnu-ndată. Din plata astfel căpătată, Plătește tot ce datorezi. Ce-ți va rămâne, să păstrezi Ca astfel, casa să ți-o ții, Pe tine și pe-ai tăi copii.”

2 Regi 4:9

Femeia, într-o zi, s-a dus La soțul ei și-astfel i-a spus: „Cel ce venea la noi acasă, Cel ce ședea la noi la masă, E un om sfânt. Știu bine eu, Că el e al lui Dumnezeu.

2 Regi 6:10

Mai marele lui Israel, Slugi a trimis, să cerceteze, Voind să se încredințeze Dacă ce-a spus e-adevărat. Ăst lucru nu s-a întâmplat O dată sau de două ori, Ci tot mereu. Pe slujitori,

2 Regi 6:15

Un slujitor avea cu el Prorocul, iar omul acel – Când zorii zilei s-au ivit – Grabnic, afară a ieșit Și a văzut oștire mare – Cu călărime și cu care – În jurul zidurilor stând, Gata de luptă, așteptând. El se întoarse înapoi, Zicând prorocului apoi: „Vai, vai! Acuma, ce vom face?!”

1 Cronici 23:14

Fiii lui Moise – cum se știe – În a lui Levi seminție, În urmă, fost-au numărați. De toți, ei sunt numai doi frați:

2 Cronici 8:14

A pus apoi, în slujba lor, Și cetele preoților, Cum cerea rânduiala dată De către David, al său tată. Leviții fost-au așezați În slujbe și însărcinați Să-L laude pe Dumnezeu Și să-L cinstească, tot mereu. Cetele ușierilor Puse au fost la locul lor, Așa precum a poruncit David, pe când a-mpărățit.

Ieremia 23:26

Dar până când au să scornească Minciuni, ca să le prorocească, Și-nșelăciunile acele Născute-n inimile rele?

Езекиел 1:3

Cuvântul Domnului, de sus, Până la Ezechiel s-a dus. Fiu al lui Buzi, Ezechiel Preot era, fiind și el La apa râului Chebar, În al Haldeilor hotar. În acel loc, asupra lui, Venit-a mâna Domnului.

Miheia 1:1

Cuvântul cel venit de sus, Al Domnului, care-a fost spus Lui Mica – cel ce se vădea Că de la Moreșet venea – Pe vremea-n care, împărați, Iotam și-Ahaz fost-au aflați În Iuda, și-apoi Ezechia Luă – în urma lor – domnia, Iar prorocia se vădește Că spre Ierusalim țintește Și spre Samaria apoi.

Miheia 3:7

Au să roșească ghicitorii Și, de rușine, văzătorii Au să rămână, negreșit. Toți își vor fi acoperit Bărbile-n ceasu-acela greu, Căci nu răspunde Dumnezeu.

Numeri 16:28

Iar Moise-apoi a cuvântat: „Veți ști că Domnul m-a trimis Să fac tot ceea ce mi-a zis, Și veți vedea, acum, că eu Nu fac nimic, de capul meu.

Marcu 12:36

Ceea ce David a rostit, De Duhul Sfânt, însuflețit? Iată ce-a spus David, mereu: „Domnul a zis, Domnului meu: „Așează-Te la dreapta Mea, Până atunci când voi putea – Până când voi găsi o cale, Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să Ți-I așez!” Deci, L-a numit

Luca 1:70

Așa precum El ne-a vestit, Prin sfinții Săi ce-au prorocit, Din vremea veche – mântuire

Fapte 1:16

Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus.

Fapte 28:25

Când, către casă, au plecat, Neînțelegeri s-au iscat, Iar Pavel, doar atât, a zis: „Drept, în Isaia, este scris; Duhul Cel Sfânt, cu-adevărat, Vorbit-a, când a cuvântat:

Fapte 3:18

Dar, Dumnezeu a împlinit, Ceea ce, prin proroci, promise – Mai înainte – când vestise Cum că Hristos o să sosească Și are ca să pătimească.

Deuteronom 33:1

Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.

Evrei 10:15

Adeverite-acestea sânt, Apoi, de către Duhul Sfânt. Căci, după ce, întâia dată,

Evrei 3:7

De-aceea, zic să ascultăm Ce zice Duhul Sfânt apoi: „Dacă al Său glas, astăzi – voi – Aveți ca să îl auziți,

Evrei 9:8

În felu-acesta, ne-ncetat, Duhul Cel Sfânt ne-a arătat Că încuiată se găsea Calea aceea ce ducea Spre Locul cel „prea sfânt” chemat, Căci în picioare s-a aflat, Încă, întâiul cort, făcut De Moise, de la început.

Iosua 14:6

Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.

1 Petru 1:11

Ei cercetau, necontenit, Să afle timpul potrivit Și-mprejurările pe care Duhu-n vederea Sa le are – Pentru că-n ei sălășluia Al lui Hristos Duh – când vestea De suferințele pe care, Hristos, să le îndure, are, Și despre slava Sa cerească, Pe care-avea s-o dobândească, După tot ce a suferit.

Revelația 19:10

Atunci, în mare grabă – eu – Jos, la pământ, m-am aruncat, Vrând, lui, să mă închin, îndat’. Dar el mi-a zis: „Să te ferești, Așa ceva, să făptuiești! Un lucru vreau, să îl știi bine: Și eu sunt slujitor, ca tine – Ca ai tăi frați – și ne-ndoios, Țin mărturia lui Hristos. Lui Dumnezeu, necontenit, Să te închini tu, negreșit! (Căci duh este – de prorocire – A lui Iisus mărturisire.)”