Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Petru 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 De lucrurile-acestea, eu Sunt gata, să v-aduc, mereu, Aminte, măcar că le știți Și că, voi, tari, vă dovediți, În acel adevăr, pe care, L-aveți, acuma, fiecare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, cu toate că le știți și sunteți bine fundamentați în adevărul pe care-l aveți la îndemână.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Deci vă voi aminti aceste lucruri, deși știu că le cunoașteți și că sunteți stabili în ce privește adevărul pe care îl aveți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea, nu voi înceta să vă amintesc mereu lucrurile acestea, chiar dacă le știți și sunteți întăriți în adevărul prezent.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 De aceea, voi fi mereu gata să vă aduc aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi statornici în adevărul pe care-l aveţi acum,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Petru 1:12
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Bisericile, întărite, Erau, în acest fel; creștea Credința lor și le sporea Și numărul, necontenit.


„Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos.


Căci voi nădăjduiți, dragi frați, La o răsplată-n ceruri, sus, Așa după cum vi s-a spus Prin adevărul răspândit Prin Evanghelie – negreșit –


Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.


Atunci când vei fi reușit Să pui, în mintea fraților, Ăst lucru, un bun slujitor – Al lui Hristos – te dovedești, Pentru că știi să te hrănești Doar cu cuvintele pe care, Credința noastră-n ea le are. De-asemeni – dragă Timotei – Tu trebuie să pui, în ei, Învățătura ce ți-am dat-o, Pe cari, mereu, tu ai urmat-o.


Astfel, aminte-mi aduc eu, Că darul de la Dumnezeu – Pe care tu l-ai căpătat Când mâinile mi-am așezat Asupră-ți, pentru al tău crez – Mereu, să îl înflăcărez.


Să v-amintiți ce ați făcut, În zilele de la-nceput, Când după ce v-ați luminat, O mare luptă ați purtat, Plină fiind de suferință, Căci ați primit astă credință.


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.


Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;


Mă ostenesc dar, fraților, Ca și după ce am să mor, Mereu, să v-amintiți apoi, De toate-aceste lucruri, voi.


„Astă scrisoare, fraților, E-a doua. Prea iubiților, Am căutat, în amândouă, Prin ce-am scris, să vă trezesc vouă, O minte sănătoasă, clară, Prin înștiințări; să vă fac iară,


Dar voi, cari dinainte știți Acestea, vreau să vă păziți Și nu cumva, să vă lăsați Târâți, de toți acești stricați, În rătăcirea lor și-apoi, Tăria, să vi-o pierdeți voi;


V-am scris, nu că aș fi crezut, Că voi nu ați fi cunoscut, Care e adevărul. Eu V-am scris, în ceasu-acesta greu, Pentru că știți – și știți prea bine – Cum că din adevăr nu vine


Pentru-adevăru-aflat, în noi, Care rămâne-n veac apoi:


Dar prea iubiților frați, voi Să v-amintiți tot ce au spus Cei care, Domnului Iisus, I-au fost apostoli. Astfel, ei V-au spus, de oamenii acei.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ