2 Trecură câțiva ani apoi, De când ajunseră cei doi Cuscri a fi, iar Iosafat, Pe cuscrul său, l-a căutat, Căci la Samaria ședea Ahab pe-atunci, și-mpărățea. Când l-a văzut pe Iosafat, Ahab, la slugi, porunci a dat, Să taie-n cinstea cuscrului – Precum și a poporului Ce-l însoțea – foarte mulți boi Și-asemeni foarte multe oi. Pe cuscrul său, pe Iosafat, După aceea l-a rugat Ca la Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are, Să-l însoțească, negreșit, Și-n sprijin să îi fi venit.
2 După mai mulți ani, Iehoșafat s-a dus la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat, pentru el și pentru poporul care era cu el, o mulțime de oi și de boi. Apoi l-a instigat să meargă împreună împotriva Ramotului Ghiladului.
2 După mai mulți ani, Iehoșafat s-a dus la Ahab, în Samaria. Pentru onoarea lui Iehoșafat și a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat multe oi și mulți boi. Apoi i-a propus lui Iehoșafat să lupte împreună cu el împotriva Ramot-Ghiladului.
2 După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád.
2 După câțiva ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad.
2 Și după trecere de câțiva ani s‐a pogorât la Ahab în Samaria. Și Ahab i‐a junghiat lui și poporului care era cu el, oi și boi mulți. Și a stăruit de el să se suie împotriva Ramot‐Galaadului.
La piatra care e chemată Drept Zohelet – piatră aflată Aproape de En-Roguel – S-a dus Adonia, căci el – Și cei care l-au însoțit – S-aducă jertfe, au dorit. El a tăiat – atuncea – boi, Viței și foarte multe oi, Iar la ospățul pregătit, Pe multă lume a poftit. Chemați fost-au și frații lui – Toți fii ai împăratului – Cu toți bărbații cari erau În Iuda și care-l slujeau
În slujba împăratului, Fiul lui Gheber a urmat, Care fusese așezat Peste Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are. El îngrijea și de-acel șir Al târgurilor lui Iair – Cel ce ieșise, după case, Din seminția lui Manase. Ținutu-Argob, îl mai veghea, Cari, în Basan, se întindea. Cetățile ce le-a avut, Șaizeci la număr s-au făcut. Cu ziduri fost-au întărite, Iar porțile, din lemn, cioplite, Zăvoare mari, pe ele-aveau Ce din aramă se vădeau.
La sine-atuncea, Elise Chemă pe unul dintre cei Care fiu de proroc fusese Și-n felu-acesta îi spusese: „Încinge-ți dar, mijlocul, bine, Căci trebuie să pleci. Cu tine, Și untdelemnul ai să-l duci. Va trebui să o apuci Către Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are.
El zise, către Iosafat: „Iată la ce am cugetat: N-ai vrea să ne-nsoțiți și voi, În Galaad și, cu război, Ramotul să îl dobândim?” „Alăturea, o să vă fim!” – Răspunse Iosafat, de-ndată. „În bătălia ce se-arată, Cu tine am să fiu și eu, Precum și tot poporul meu.”
Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.
Când s-au făcut acestea toate, Eu nu fusesem în cetate, Căci m-am întors la împărat, După cuvântul ce l-am dat; Iar Artaxerxe se vădea Că ani treizeci și doi făcea, De când fusese așezat, La Babilon, ca împărat. Anul aproape se sfârșise, Când împăratul mă-nvoise
Iată cetățile pe care, Le-a ales Moise, de scăpare: Bețer e prima – în pustie – Pe-a Rubeniților câmpie; Ramot, a doua e chemată Și-n Galaad e așezată, Pentru a fi între Gadiți; A treia-i între Manasiți – Golan, se cheamă locu-acel Și în Basan se află el.
Peste Iordan – la răsărit De Ierihon – s-au stabilit Tot trei cetăți apoi, pe care Le-au hotărât pentru scăpare: Întâi Bețerul – în pustie – În a lui Ruben seminție; Ramot apoi – în Galaad – În neamul fiilor lui Gad; Iar în Manase-a fost Golan, Cetate-aflată în Basan.