2 Corinteni 7:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Astfel, în voi – în fiecare – Încredere am, foarte mare, Și am tot dreptul, mai apoi, De a mă lăuda, cu voi. De mângâiere, plin sunt eu, Și-mi saltă inima, mereu, De-o mare bucurie-aleasă, Chiar când necazuri ne apasă.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Și în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat și foarte fericit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Am toată încrederea în voi și mă mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere și copleșit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ Am mare încredere în voi şi mă mândresc mult cu voi: am avut parte din plin de mângâiere şi am fost copleşit de bucurie în toate încercările noastre.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

2 Corinteni 7:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Corinteni 1:4

Cel care mângâie, mereu, Când, în necaz, ne este greu, Pentru ca să putem și noi, Să-i mângâiem pe alți-apoi, Precum și El ne-a mângâiat, Când, în nevoie, ne-am aflat;

2 Corinteni 3:12

Fiindcă, dacă – fraților – Avem așa nădejde, noi Lucrăm cu îndrăzneală-apoi;

Iacov 1:2

Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,

Coloseni 1:24

În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.

Filipeni 2:17

Și chiar dacă, într-un târziu, Va trebui ca eu să fiu Turnat – precum e o măsură De jertfă, pentru băutură – Pe jertfa și pe slujba voastră, Ce-o faceți, în credința noastră, Să știți că-s fericit apoi, Și că mă bucur, pentru voi.

1 Corinteni 1:4

Neîncetat, lui Dumnezeu, Doar mulțumiri, Îi aduc eu, Pentru-al Său har, cel minunat, Cari, prin Iisus, l-a revărsat, Cu prisosință, peste voi,

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

1 Tesaloniceni 2:2

După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.

Filipeni 1:20

Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.

2 Corinteni 11:21

O spun, față de orișicine – Și-o spun, înspre a mea rușine – Precum că slabi ne-am dovedit! Totuși, oricine – negreșit – Poate să pună, înainte, Ceva; însă, luați aminte – Voiesc, acuma, să se știe, Că eu vorbesc în nebunie – Că pot să pun, la rândul meu, Ceva, în față-acum, și eu.

2 Corinteni 8:24

Vă rog, dovadă, să le dați, De dragoste; să le-arătați, Astfel, că avem dreptul, noi, Ca să ne lăudăm, cu voi.”

2 Corinteni 2:14

„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.

2 Corinteni 1:14

Și-n parte, chiar ați cunoscut – Căci laudă, vă suntem noi, Precum o să ne fiți și voi Motiv de laudă, nespus, În ziua Domnului Iisus.

Romani 5:3

Ba mai mult, am găsit cu cale, Că-i bine să ne bucurăm, Chiar și atunci când înfruntăm Necazurile, căci noi știm Că, prin acestea, dobândim, Răbdarea cea de trebuință,

Fapte 5:41

Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,

2 Corinteni 7:14

Și dacă eu am cutezat, Încât, puțin, m-am lăudat, Atunci, în fața lui, cu voi, N-am fost dat de rușine-apoi; Căci după cum, când am vorbit, Doar adevărul l-am rostit, La fel și-acum, lauda noastră, Cu voi – cu adunarea voastră – Față de Tit, e-ntemeiată Și-i, pe deplin, adevărată.

2 Corinteni 10:8

Eu, să mă laud, aș putea, Mai mult, cu stăpânirea mea, Dată de Domnul, peste voi, Pentru zidirea voastră-apoi. Dacă aș face-o, să știți bine, Precum că nu mi-ar fi rușine.

Filipeni 1:14

În felu-acesta, mai mulți frați – De al meu lanț, îmbărbătați – Au arătat, fără-ndoială, O foarte mare îndrăzneală, Vestind acest Cuvânt, mereu, Cari este de la Dumnezeu.

Filipeni 1:26

Prin revenirea mea, la voi, O să puteți avea apoi, Motiv de laudă, nespus, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

2 Tesaloniceni 1:4

De-aceea, noi ne lăudăm – Când, în Biserici, ne aflăm – Cu voi, pentru credința mare, Pentru statornicia care – Când, în necazuri, vă aflați – Mereu, știți să le arătați.

Filimon 1:7

Într-adevăr, vreau să se știe, Cum că, o mare bucurie Și mângâiere, am avut, În clipa-n care am văzut Dragostea ta – iubite frate – Prin care-au fost înviorate, De-ndată, ale sfinților Inimi, în văzul tuturor.