2 Corinteni 3:2 - Biblia în versuri 2014

² Voi toți – și-mparte, fiecare – Sunteți epistola pe care, În inimă, ne-am scris-o noi, Epistola care, apoi, Citită e și cunoscută, De către toți fiind știută.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Voi personal reprezentați „scrisoarea” prin care putem fi recomandați. Ea este pusă în inimile noastre și poate fi „citită” de toți oamenii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.

2 Corinteni 3:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Romani 1:8

„Întâi de toate, îmi doresc, Lui Dumnezeu, să-I mulțumesc – Cât am să pot eu, de frumos – Prin Domnul nost’, Iisus Hristos, Pentru voi toți, căci e vestită Credința voastră, și-i vădită În toată lumea. Dumnezeu,

1 Corinteni 3:10

„Eu, ca și meșterul zidar, Lucrat-am, după al meu har – Pe care, Domnul mi l-a dat – Și-o temelie-am așezat. Deasupra ei, un altul vine, Ca să clădească, după mine. Dar fiecare, vreau să știe, Că trebuie, atent, să fie La ceea ce clădește. Iar,

2 Corinteni 11:11

De ce?… Căci nu vă iubesc eu?… Dar, asta, știe Dumnezeu!

2 Corinteni 12:15

De-aceea, bucuros, voiesc – Din ce-i al meu – să cheltuiesc, Și mă voi cheltui apoi, Pe mine însumi, pentru voi. Dacă, mai mult, eu vă iubesc, Oare, în schimb, am să primesc Puțină dragoste apoi, Atunci când am să vin, la voi?

2 Corinteni 3:1

„Credeți, cumva, că încercăm Ca, singuri, să ne lăudăm? Sau, trebuință, avem oare, De vreo epistolă, prin care, S-ajungem lăudați apoi, De către voi, sau printre voi?

2 Corinteni 7:3

Când aste lucruri le rostesc, Nu vreau ca să vă osândesc, Căci, dinainte, v-am spus eu, Că-n inimă, vă port, mereu. Pe viață și pe moarte, noi, În inimi, vă avem, pe voi.

Filipeni 1:7

E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.

1 Tesaloniceni 1:8

Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.