2 Corinteni 2:3 - Biblia în versuri 2014

³ De-aceea-n acest fel v-am scris, Pentru că-n gândul meu, mi-am zis, Precum că, la venirea mea, Nu vreau, ca parte, a avea, Cumva, apoi, de întristare, Tocmai de la aceia care Ar trebui ca, bucurie, Să poată a-mi aduce, mie. Însă, referitor la voi, Încredințat sunt eu apoi, Precum că bucuria mea, Și-a voastră e, de-asemenea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ V-am scris astfel încât atunci când voi veni la voi, să nu fiu întristat tocmai de cei care ar fi trebuit să îmi producă bucurie. Și sunt convins că bucuria mea este și a voastră.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Şi v-am scris aceasta ca, atunci când vin, să nu mă întristeze cei care trebuiau să mă bucure, încredinţat fiind, în ceea ce vă priveşte pe voi toţi, că bucuria mea este şi a voastră, a tuturor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

2 Corinteni 2:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Corinteni 4:21

Deci, ce voiți, acum, a-mi cere? Vreți, cu nuiaua, ca să vin, Sau, de iubire, să fiu plin Și de acel duh de blândețe, Prin care să vă dau povețe?”

2 Corinteni 1:15

În astă-ncredințare-am vrut, Să vin, ca voi să fi avut, În felu-acesta, așadar – Atuncea – un al doilea har.

2 Corinteni 1:23

„Martor, Îl iau, pe Dumnezeu, În fața sufletului meu, Că, la Corint, nu am venit, Căci să vă cruț, eu am dorit.

2 Corinteni 12:11

„Iată dar, fraților, vă spun, Precum că am ajuns nebun; Dar trebuie mărturisit, Că eu am fost, de voi, silit. Voi trebuia – dragii mei frați – Pe mine, să mă lăudați; Căci chiar dacă nu sunt nimic, Nu-s mai prejos – pot ca să zic – Față de-apostolii veniți, Și-atât de minunați găsiți.

2 Corinteni 12:21

Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”

2 Corinteni 13:10

De-aceea – până când nu viu – Aceste lucruri, vi le scriu, Pentru că nu vreau, când sosesc, Ca să ajung să folosesc, Apoi, asprimea, potrivit Puterilor ce le-am primit Eu, de la Domnul, spre zidire Și nicidecum spre năruire.”

2 Corinteni 2:9

Scrisoarea mea, gândesc, că are Ca să vă pună la-ncercare, Pentru că vreau să văd de știți, În toate-ascultători, să fiți.

2 Corinteni 7:12

Deci, vorbele ce vi le-am zis, Să știți că eu nu vi le-am scris, Din pricina acelui care Făcutu-v-a ocară mare, Nici pentru cel ce-a suferit Ocara, căci eu m-am gândit, Ca să vedeți că, pentru voi, O grijă mare, avem noi, În fața Domnului, dragi frați.

2 Corinteni 7:16

Mă bucur că, în fiecare, Mă pot încrede, tot mereu, În orișice privință, eu.”

2 Corinteni 7:6

Dar, numai bunul Dumnezeu, Care îi mângâie, mereu, Pe cei smeriți, ne-a mângâiat, Atunci când Tit s-a-nfățișat.

2 Corinteni 7:8

Cu toate că scrisoarea mea V-a întristat, rău – pentru ea – Să știți că mie nu îmi pare; Și chiar dacă, pentru scrisoare, În urmă, rău mi-ar fi părut, Căci bine văd că v-a făcut Ca să ajungeți întristați (Dar pentru un timp scurt, dragi frați),

2 Corinteni 8:22

Pe-al nostru frate, l-am trimis, Cu ei – așa precum am zis – Căci râvna care-a arătat-o, Mai înainte-am încercat-o, În felurite-mprejurări, Date de-atâtea întâmplări, Și-acum, văzut-am că arată, O râvnă, și mai înfocată, Dată de-ncrederea pe care – În voi – fratele-acest o are.

Galateni 5:10

În ce-i referitor la voi, Eu am încredere apoi, În Domnul, că voi nu gândiți, În alt fel. Dar voiesc să știți Bine, cum că acela care V-a făcut astă întristare – Oricine-ar fi el – negreșit, Osândă își va fi primit.

2 Tesaloniceni 3:4

Încredere avem, apoi, În Domnul nost’, precum că voi, Întotdeauna – negreșit – Veți face cum v-am poruncit.

Filimon 1:21

Ți-am scris acestea, bizuit Pe ascultarea ce-ai vădit Și știu că tu vei fi făcut, Mai mult, decât eu ți-am cerut.