1 Timotei 5:3 - Biblia în versuri 2014

³ Pe văduvele – arătate Văduve-a fi, adevărate – Necontenit, să le cinstești Și sprijin, să le dăruiești.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Respectă (ajutând) pe cele văduve care în mod real nu mai beneficiază de susținerea altcuiva.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Respectă văduvele, cele care sunt cu adevărat văduve!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Respectă văduvele, pe cele ce sunt cu adevărat văduve.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

1 Timotei 5:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 29:13

Noian de binecuvântări Mă ajungeau, pentru lucrări, Pe care eu le-am împlinit Celui ce-a fost nenorocit. Văduvei inima-i umpleam Cu bucurie – mă-nveleam

Iov 31:16

Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei

Psalmi 146:9

Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.

Psalmi 68:5

Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.

Psalmi 94:6

Cei răi se dovedesc haini. Pe văduve, orfani, străini Ei Îi ucid, zicând mereu

Exodul 20:12

Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.

Ieremia 49:11

Lasă-i pe-ai tăi orfani, căci Eu, În viață am să-i țin mereu, Iar văduvele-ar face bine Să-și pună-ncrederea în Mine!”

Matei 15:6

Să vă dau sprijin”, e scutit De ceea ce a poruncit Domnul, atunci, referitor La cinstirea părinților; Și astfel, voi ați desființat Cuvântul care v-a fost dat, De Dumnezeu, și-ați întărit

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

Luca 2:37

Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.

Luca 7:12

Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită.

Ioan 1:47

Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”

Fapte 6:1

Când ucenicii au sporit În număr și s-au întărit, Evrei-acei care vorbeau Grecește, ne-ncetat cârteau, Pe seama celorlalți Evrei, Căci după cum văzură ei, Când ajutoare se-mpărțeau, Ale lor văduve erau Uitate, și-astfel, fiecare Avea motiv de supărare.

Fapte 9:39

Petru, spre Iope, a pornit, Iar când – acolo – a sosit, De văduve, fu-nconjurat, Care, plângând, i-au arătat Ce haine și cămăși făcea Dorca, pe vremea când trăia.

Fapte 9:41

Petru, de mână, a luat-o Și-apoi, în sus, a ridicat-o. Pe sfinți și văduve-a chemat, Iar când aceștia au intrat, În odăiță, au văzut Minunea care s-a făcut. Petru, pe Dorca, a luat-o Și-n grija lor, a-ncredințat-o.

Deuteronom 10:18

Domnul, dreptate, îi împarte Orfanului și-i ține parte; Pe văduvă o ocrotește, Iar pe străin, El îl iubește Și hrană-i dă și-mbrăcăminte.

Deuteronom 14:29

Atuncea, va veni, la tine, Levitul, de care ai știre, Că e lipsit de moștenire, Orfanul, văduva apoi – Care vor locui la voi – Și vor mânca pe săturate, Din zeciuiala din bucate, Căci astfel, fi-vei – ne-ncetat – De Domnul, binecuvântat, În osteneala mâinii tale, Și-asemenea, pe a ta cale.”

Deuteronom 16:11

În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.

Deuteronom 16:14

Atunci, vă veți bucura voi, De fii și fiice însoțiți, De cei ce sunt – de neam – Leviți, De robii care vă slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu voi alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi atunci, pe-al vost pământ, Și de cei care străini sânt.

Deuteronom 27:19

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca să atingă dreptul care, Străinul, printre voi, îl are, Dreptul orfanului apoi, Sau văduvelor de la voi!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

1 Tesaloniceni 2:6

N-am căutat noi – niciodată – Slava cari e, de oameni, dată; N-am căutat, slavă, la voi, Și nici la alții, mai apoi, Deși, apostoli, Îi suntem Noi, lui Hristos, și-astfel, putem Să cerem cinstea meritată, De sarcina încredințată.

1 Timotei 5:2

Femeile bătrâne – ție – Ca niște mame, să îți fie; Cu cele tinere, când stai, Ca pe surori, tu să le ai, Iar din purtarea arătată, Doar curăție, să răzbată.

Iacov 1:27

Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”

1 Petru 2:17

Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți.

1 Petru 3:7

Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.