Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Tesaloniceni 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Încolo, sunteți învățați, Cum trebuie să vă purtați, Pentru a fi plăcuți, mereu, De către-al nostru Dumnezeu. Așa să faceți – vă rugăm – Și, totodată, vă-ndemnăm În Sfântul Nume-al lui Iisus, Cu o dorință de nespus, Ca în astă privință-apoi, Necontenit, să creșteți voi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 În cele din urmă, fraților, fiindcă ați primit instrucțiuni de la noi despre cum trebuie să trăiți și să-I fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa cum, de altfel, și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Fraților, voi ați învățat de la noi că trebuie să trăiți într-un mod care să Îi placă lui Dumnezeu. Deci vă rugăm și vă încurajăm în numele Stăpânului Isus să progresați în acest aspect al vieții voastre.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În rest, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, așa cum ați primit de la noi cum trebuie să umblați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa să umblați ca să prisosiți tot mai mult!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 În rest, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus să trăiţi aşa cum aţi învăţat de la noi, ca unii care trebuie să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu – precum şi faceţi – şi să sporiţi tot mai mult în aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Tesaloniceni 4:1
44 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.


Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,


În dragostea ce-o arătați, Unii la alții – iubiți frați – Îl rog pe Dumnezeul meu, Să facă să sporiți mereu,


Caut, neîncetat, să merg Tot înainte și alerg, Spre ținta mea, spre premiul care E a lui Dumnezeu chemare, Făcută prin Iisus Hristos.


Tot ce vom cere noi atunci – Căci ținem ale Lui porunci, Făcând ceea ce-i place Lui – Primim, din mâna Domnului.


„De-aceea, azi, vă îndemn eu – Cari, pentru Domnul, sunt, mereu, Întemnițat – să încercați, În vrednic chip, să vă purtați De-acum, pentru acea chemare, Ce ați primit-o fiecare.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


„Încolo, vreau, dragii mei frați, Ca, pentru noi, să vă rugați, Să fie, astfel, răspândit, Neîncetat – și proslăvit – Cuvântul Domnului apoi, Așa precum este la voi.


„Cât despre acea vreme-n care, Domnul Iisus Hristos apare – Când, laolaltă, o să stăm, Cu El – dorim să vă rugăm,


De-aceea, după cum v-am spus, Cum ați știut ca să-L primiți Pe Domnul, trebuie să știți Ca să umblați, mereu, în El


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.


Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –


Cunoașteți ce v-am arătat Și ce învățături v-am dat, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


De-aceea, noi ne și silim Ca ne-ncetat, plăcuți să-I fim, Și să putem rămâne-acasă, Departe, când suntem, de casă.


Cei pământești nu pot să-L facă, Pe Dumnezeu, ca să îi placă.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris.


Fără credință, niciodat’, Nimeni, plăcut, Lui, n-o să-I fie. Cine se-apropie, să știe, Că trebuie-a crede mereu, Că El este, că Dumnezeu Îl răsplătește pe cel care Îl caută, fără-ncetare.


De-aceea, pricepuți să fiți, Pentru ca, ne-ncetat, să știți Care e voia Domnului.


Dar, în Hristos, când ați intrat, Voi, nu așa, ați învățat.


„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” –


„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.


„Vă spun, acuma, tuturor – Ca să cunoașteți, fraților – Că Evanghelia ce-ați primit-o – Pe cari am propovăduit-o Și-n care voi ați și rămas Până în cel din urmă ceas –


Căci, de la Domnul, am primit, Tot ceea ce v-am dăruit, Și tot ceea ce-am căutat Să vă învăț, neîncetat. Așa după cum ați văzut, În noaptea-n care-a fost vândut, Domnul Iisus S-a ridicat Și-apoi, o pâine, a luat.


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


„Acum, față de Dumnezeu Și de Hristos – de Domnul meu – Care îi va chema, odată, Pe vii și morți, la judecată, Pentru venirea Domnului Precum și-ampărăției Lui, Doresc ca să te rog, fierbinte, Să împlinești aste cuvinte:


De-asemenea, te rog fierbinte, În fața Tatălui de Sus, A Domnului Hristos Iisus Și-a îngerilor, să păzești Poruncile ce le primești, Făcând ce trebuie făcut, Fără vreun gând de la-nceput, Și fără nici o părtinire.


„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.


De-asemenea, vă mai rog eu, Să îi primiți bine, mereu, Pe cei care vă cârmuiesc, Care, în Domnul, se-ostenesc, Și care, sfaturi bune, dau.


Voi – fraților – nu osteniți, Când, binele, îl săvârșiți.


Întotdeauna, Iosafat, Pe Dumnezeu, L-a căutat, Nu cum făcuse Israel, Ci împlinind tot ce-a spus El.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ