1 Tesaloniceni 2:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ E vie amintirea voastră, În ce privește munca noastră Și felu-n care ne-am trudit. Și zi și noapte, am muncit, Căci nu am vrut, sarcină – noi – Să-i fim, niciunuia, din voi. Când, Evanghelia, v-am vestit, Știți bine, că am și muncit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Căci vă aduceți aminte, fraților, de munca și eforturile noastre, când, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi și noapte ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Vă (rog să vă) amintiți, fraților, cât de dificil a fost pentru noi să muncim ziua și noaptea. Am procedat așa, pentru ca să nu vă complicăm situația (materială) în timp ce vă predicam Vestea Bună.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de truda și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi și am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 2:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 6:2

Pân’ la Iordan, și să luăm Câte o bârnă, să-ncercăm A face-un loc de locuit, Acolo.” „Bine v-ați gândit” – Le zise Elisei – „plecați Și bârnele le căutați.”

Neemia 5:15

Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Neemia 5:18

Iată dar, ce se pregătea Zilnic – atunci – la masa mea: Aveam un bou și păsări deci Și-asemenea șase berbeci. La zece zile se-aducea Tot vinul care trebuia. Cu toate-acestea, n-am cerut Venitul ce l-aș fi putut Cere – căci fost-am dregător – Să nu-l apăs pe-al meu popor Care – pe-atunci – s-a arătat A fi destul de-mpovărat.

Psalmi 32:4

Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)

Psalmi 88:1

O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat!

Proverbe 31:18

Vede că munca-i merge bine. Lumina-aprinsă noaptea-și ține.

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Luca 18:7

Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?

Luca 2:37

Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.

Fapte 18:3

Acelaș’ meșteșug, aveau, Ca Pavel – corturi făureau – Acesta a rămas la ei.

Fapte 20:24

Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.

Fapte 20:31

De-aceea, zic: vegheați mereu Și amintiți-vă că eu, Trei ani întregi, neîncetat, Zile și nopți, sfaturi am dat, La fiecare dintre voi.

Romani 1:1

„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –

Romani 15:16

Ca printre Neamuri, cum am spus, Să fiu slujbaș al lui Iisus. Eu, slujba mea, o împlinesc Cu scumpătate, și trudesc, În Evanghelia Domnului, Ca Neamurile-n fața Lui, Să poată fi jertfa primită Bine, prin Duhul Sfânt, sfințită.

Romani 15:19

Fie prin semnele făcute, Ori prin minunile văzute, Sau poate prin puterea mare, Pe care Duhul Sfânt o are. De la Ierusalim plecând, Prin țările din jur trecând, Pân’ la Iliric, am umblat Și-am răspândit, neîncetat, Această Evanghelie care E-a lui Hristos. Cu-nfrigurare,

1 Corinteni 4:12

Mereu, mereu, ne ostenim Și cu-ale noastre mâini, muncim; Când doar ocară căpătăm, Atuncea binecuvântăm. Răbdăm, când suntem prigoniți,

1 Corinteni 9:15

Eu, însă, nu m-am folosit, De nici un drept ce l-am primit. Și nu vă scriu voind, cumva, Ca să vă cer, acum, ceva A face voi, și pentru mine. Să mor, găsesc că e mai bine, Decât apoi, pricina mea – De laudă – să mi se ia.

1 Corinteni 9:18

Care-i, atunci, răsplata mea? Este ca Evanghelia, Fără de plată, s-o vestesc Și-apoi, să nu mă folosesc, De dreptul care este-al meu Și-n Evanghelie, îl am eu.

1 Corinteni 9:4

Noi, oare, dreptul, nu avem, Ca să mâncăm și ca să bem?

2 Corinteni 11:27

Multe-am avut de îndurat: Necaz și osteneli, mereu, Am întâlnit, în drumul meu. Adesea, în priveghi, eram; Foamea și setea, o răbdam; În posturi lungi, mereu, am stat; Frigul, și el, m-a încercat, Căci straiele mi-au cam lipsit!

2 Corinteni 11:9

Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.

2 Corinteni 6:5

Răbdare-avem, necontenit, Și când bătaie căpătăm, Ori când, în temniță, ne-aflăm, Sau în răscoalele iscate, În osteneli nenumărate, În posturi și-n vegheri apoi.

Filipeni 4:16

Când, la Tesalonic apoi, Eu am ajuns, mi-ați trimis voi – O dată, sau de două ori, Fiind, astfel, îndurători – Câte ceva, dintre acele, Ce trebuiau, nevoii mele.

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

1 Tesaloniceni 2:2

După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.

1 Tesaloniceni 2:6

N-am căutat noi – niciodată – Slava cari e, de oameni, dată; N-am căutat, slavă, la voi, Și nici la alții, mai apoi, Deși, apostoli, Îi suntem Noi, lui Hristos, și-astfel, putem Să cerem cinstea meritată, De sarcina încredințată.

1 Tesaloniceni 3:10

Noi Îl rugăm, cu stăruință, Noapte și zi – necontenit – Ca să ajungem, în sfârșit, Să vă vedem, să vă-ntâlnim Și să putem să împlinim, Ceea ce, încă, se vădește, Credinței voastre, că-i lipsește.

1 Timotei 1:11

Cari potrivite sunt, mereu, Cu fericitul Dumnezeu, Cu Evanghelia slavei Sale, Pe care, a găsit cu cale, Ca mie, să îmi fie dată.

1 Timotei 4:10

Într-adevăr, noi am muncit Și ne luptăm, neîncetat, Pentru că noi ne-am așezat Nădejdile, în Dumnezeu – În Cel care e viu, mereu, Și care e Mântuitor Al tuturor oamenilor, Dar, mai ales, al celor care Sunt credincioși. Fără-ncetare,

1 Timotei 5:5

Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.

2 Timotei 1:3

Îi mulțumesc lui Dumnezeu – Acel pe care-L slujesc eu Din moși strămoși, neîncetat Ținându-mi cugetul curat – Că zi și noapte, negreșit, În rugăciuni, te-am pomenit;