1 Samuel 25:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ David zisese: „Iată dar, Că noi vegheat-am, în zadar, Tot ce-a avut omul acel, Căci doar cu rău, ne-a răspuns el, Pentru tot binele făcut, Când am păzit al său avut Și n-am pierdut nimic – se știe – Cât i-au fost turmele-n pustie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²¹ David zisese: „Degeaba am păzit în deșert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ David zisese: „Degeaba am păzit în deșert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El m-a recompensat cu rău pentru binele pe care i l-am făcut…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu și nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Și David a zis: În adevăr, în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustie de nu s‐a pierdut nimic din tot ce era al lui și mi‐a răsplătit rău pentru bine.

1 Samuel 25:21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 44:4

Abia ieșiră din cetate, Când Iosif, slugii sale-i spuse: „E vremea când trebuiesc puse, Cele vorbite-n aplicare. Te scoli și-alergi, în graba mare, Să-i prinzi pe oamenii acei. Departe nu-s. Ajungi la ei Și-ai să-i întrebi: „Cum ați putut, Astfel de lucru, de-ați făcut? Cu ce anume v-am greșit, Încât cu rău ați răsplătit

Iov 30:8

Biete ființe oropsite, Sărmane și-aruncate-afară De-ai lor, din propria lor țară.

Psalmi 35:12

Pentru tot binele apoi, Ei mi-au dat răul înapoi Și sufletul mi-au pustiit,

Psalmi 37:8

Mânia, tu o părăsește; Iuțimea zvârle-o înapoi Și uită dar, de supărare, Căci întristarea, mai apoi, Doar rău să îți aducă, are.

Psalmi 38:20

Rău, pentru bine-mi întorc, iată. Îmi sunt potrivnici, căci mereu, Doar binele îl caut eu.

Proverbe 17:13

Cel ce cu rău va răsplăti Un bine, răul, poate ști, Că nu se va mai depărta De casa lui, ci-n ea va sta.

Ieremia 18:20

Dar binele înfăptuit, Cu rău e oare răsplătit? Iată, o groapă au făcut, Căci să-mi ia viața, ei au vrut. Adu-Ți aminte că am stat În fața Ta, neîncetat, Căci vrut-am bine să vorbesc Pentru-acei oameni, să-i feresc Și să abat a Ta mânie Cari peste ei gata-i să vie.

Romani 12:21

Să nu fii biruit de rău – Nu te lăsa – ci minte ține: Să biruiești răul, prin bine.”

Efeseni 4:26

Încă un sfat, să vă mai dau: „Vă mâniați, dar vă feriți, Mereu, să nu păcătuiți”, Ci să vă fie trecătoare Mânia; razele de soare Să nu apună, peste ea,

Efeseni 4:31

Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire.

1 Tesaloniceni 5:15

Seamă luați, ca nimenea, Să nu-i întoarcă, altuia, Rău pentru rău, ci căutați, Doar binele, să îl lucrați, Întotdeauna – pentru voi, Cât și pentru ceilalți apoi.

1 Petru 3:17

Căci vreau să știe orișicine, Precum că este mult mai bine Să suferi – de vrea Dumnezeu – Că faci doar bine, tot mereu, Decât dacă ai suferit, Când lucruri rele-ai săvârșit!

1 Petru 3:9

Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.

1 Samuel 25:13

David, pe loc, s-a mâniat Și oamenii și-a adunat: „Vă-ncingeți săbiile voi, Căci mergem la Carmel apoi!” Toți, săbiile, și-au luat Și-apoi pe David l-au urmat. Cei ce cu David se aflau, Cam patru sute se vădeau, Căci două sute-au trebuit Ca să rămână, negreșit, Acasă, să se rânduiască Și tabăra să o păzească.

1 Samuel 25:15

Și totuși, ei – neîncetat – Față de noi au arătat Doar bunătate – pot să zic – Pentru că n-au luat nimic, Din ce-am avut, pe când eram, În câmp și, turmele, pășteam.

1 Samuel 25:20

Ea, pe măgar, a-ncălecat, Și-n mare grabă, a plecat, Pe-un drum ce cobora pieziș Muntele-acela, prin desiș. În felu-acesta, a putut Să iasă – după cum a vrut – Lui David și-alor lui, în cale, Pe când se pogorau spre vale. –

1 Samuel 25:7

Iată că auzit-am noi, Că ai venit, la tuns de oi. Păstorii tăi ne-au însoțit, Iar noi, mereu, i-am ocrotit, Încât nimic nu au pierdut, Cât, pe Carmel, ei au șezut.