Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Samuel 25:1 - Biblia în versuri 2014

1 Întreg poporul Israel A plâns, atunci când Samuel, Din astă lume, a plecat. Israeliții au aflat De moartea lui și toți s-au strâns, La Rama, iar apoi l-au plâns. În urmă, ei l-au îngropat La Rama-n casa-n care-a stat. David, atuncea, a pornit, Spre un pustiu, Paran, numit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat, l-a jelit și l-au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s-a ridicat și s-a dus în deșertul Paran.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat și a plâns pentru moartea lui. Apoi l-au înmormântat în zona unde locuise: la Rama. După ce l-au înmormântat pe Samuel, David a plecat în deșertul Maon.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns și l-au îngropat lângă casa lui, la Ráma. Davíd s-a ridicat și a coborât în pustiul Parán.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns și l-au îngropat în locuința lui, la Rama. Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia Paran.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Samuel a murit. Și tot Israelul s‐a adunat și l‐a plâns și l‐au înmormântat în casa lui în Rama. Și David s‐a sculat și s‐a pogorât în pustia Paran.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Samuel 25:1
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

La rând, Horiții au venit; Chedorlaomer i-a lovit Între Seir și-ntre Paran. Apoi, precum avea în plan,


Și în pustie a trăit – Chiar în Paran – iar mama lui, Din fetele Egiptului, S-a dus de i-a ales soție, Ca sprijin potrivit să-i fie.


Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.


Locuitorii Canaaniți Care, atunci, erau găsiți În țarină, întâmplător, „În rândul Egiptenilor, E mare bocet” – au gândit, Iar locu-acela l-au numit „Abel-Mițraim” – pe limba lor, E „Jalea Egiptenilor”.


Benaia merse înapoi, La cort și pe Ioab, apoi, Cu sabia el l-a ucis, Așa cum Solomon a zis. Ioab, apoi, a fost luat Și-n a lui casă îngropat, Care, așa precum se știe, Era-nălțată în pustie.


Manase-apoi a adormit, Fiind și el adăugit Lângă ai săi părinți. Astfel, Chiar în grădina casei, el A fost atuncea, îngropat, Cari „a lui Uza” s-a chemat. Apoi, în locu-i, a venit Și peste Iuda a domnit Amon, care la tron urmase, Căci era fiul lui Manase.


Manase-apoi a adormit, Fiind și el adăugit Lângă ai săi părinți. Astfel, Acasă fost-a-ngropat el. Apoi, în locu-i a venit Și peste Iuda a domnit Amon, care la tron urmase, Căci era fiul lui Manase.


Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!


Ai neamurilor împărați Care-au pierit, sunt așezați Cu cinste, în mormântul lor, Să-și doarmă somnul morților.


„Unde-s acum acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Prorocii ar fi izbutit, Veșnic, apoi, să fi trăit?


Atunci, poporul a pornit La drum și-astfel, a părăsit Sinaiul și pustia lui. După porunca Domnului, Mergeau cu toți și nimenea, Din tabăra lui, nu ieșea. Având, mereu, în față, norul, Până-n Paran, a mers poporul. Acolo, norul s-a oprit Și în pustie-au poposit.


Poporu-ntreg, din nou, la drum. El a plecat, astfel, acum, Din Hațerot și-a poposit Într-un pustiu, Paran numit.


La Moise, ei s-au dus. Cu el, Aron și-ntregul Israel Erau, la Cades, în pustie, Și-i așteptau, pe ei, să vie Cu veștile din Canaan, În tabăra lor, din Paran. Iscoadele, știri, au adus Și-apoi, în fața lor, au pus Roada ce fost-a adunată Din țara ‘ceea minunată.


Moise, îndată, din Paran – După porunca Domnului – Și-a și trimis oamenii lui. Toți cei ce-au fost trimiși de el, Erau fruntași în Israel.


Cu Eleazar, Moise-a venit, În tabără. Când au intrat, Întreg poporul adunat, Văzându-i singuri, a simțit Cum că Aron i-a părăsit. Treizeci de zile, după el, A plâns întregul Israel.


Să-i facă față. Mai erau Și-alți oameni, care se temeau, De Dumnezeu. Ei l-au luat, Pe Ștefan, și l-au îngropat Cu jale și cu tânguire.


Întreg neamul lui Israel A plâns, atuncea, după el, În al Moabului ținut. Popas, acolo, a făcut Și-a plâns apoi și a jelit Trei zile-n șir, necontenit.


Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.


De mult murise Samuel. Întreg poporul Israel, La Rama, la înmormântat, Chiar în cetatea-n care-a stat. Saul – din țară – i-a gonit Pe toți cei care s-au vădit Precum că, morții, îi chemau, Și pe toți cei care ghiceau.


Când sfârșea totul, înapoi – La Rama – se-ntorcea apoi, Unde fusese casa lui. Acolo-n cinstea Domnului, El, un altar, a ridicat, Unde pe-ai săi i-a judecat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ