Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Samuel 20:41 - Biblia în versuri 2014

41 Băiatul a plecat grăbit, Iar David, iute, a venit Din miazăzi. S-a aplecat, De trei ori și s-a închinat, Cu fața până la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Venind la Ionatan apoi. După aceea – amândoi – În brațe, întristați, s-au strâns Și cu amărăciune-au plâns. David era cel ce plângea, Mai tare, de se prăpădea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

41 După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața spre pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună; dar David a plâns mai mult.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrățișat unul cu altul și au plâns amândoi până când Davíd nu a mai putut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Samuel 20:41
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când a sfârșit, a sărutat Pe fata lui Laban și-a stat Mai la oparte și-a-nceput Să plângă-ncet. Când l-a văzut, Rahela s-a apropiat Și lângă el s-a așezat,


Acesta, cum a auzit De Iacov, iute a ieșit În calea lui. L-a sărutat, Cu dragoste l-a-mbrățișat Și-n casa lui, l-a găzduit. Iacov, atunci, i-a povestit Toate câte s-au întâmplat.


Esau fugi-naintea lui. Cu dragoste l-a-mbrățișat, Pe după gât. La sărutat Cu bucurie, iar apoi, Și-au plâns, pe umeri, amândoi.


Iosif era atunci, mai mare, În țară. El era cel care, Grâne vindea, norodului. Frați-au venit și-n fața lui, S-au închinat, pân’ la pământ.


„Trăiește?” Ei, răspuns, i-au dat: „Trăiește. Sănătoși, toți sânt” – Și s-au plecat, pân’ la pământ, În fața fratelui lor. El,


A-mbrățișat apoi, la fel, Pe ceilalți frați. Au lăcrimat Cu toții și de vorbă-au stat.


Când iată că a apărut Un om, care s-a dovedit Cum că pe Saul l-a-nsoțit. Țărână-n cap și-a presărat, Iar straiul și l-a sfâșiat. Până la David, a pătruns, Iar când în față-i a ajuns, Jos, la pământ, s-a aruncat, Pe dată, și s-a închinat.


Mă-ncearcă o durere mare – O, Ionatane – frate-al meu! Plăcerea mea erai, mereu. Dragostea ta cea minunată – Față de mine arătată – Mai sus, avea să se vădească, Decât iubirea femeiască.


Femeia – după vorba lui – De la Tecoua, a plecat, Ca să îl vadă pe-mpărat. Până la David a pătruns, Iar când în față-i a ajuns, Pân’ la pământ s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Îndură-te, prea luminate, Și izbăvește-mă-mpărate!”


Apoi, cu toții au trecut Peste Iordan și au făcut Un mic popas, pe malul lui. În fața împăratului, Se duse Barzilai, călare, Gata fiind, pentru plecare. David l-a binecuvântat Și pe obraz l-a sărutat, Iar Barzilai luă, apoi, Drumul spre casă, înapoi.


Mefiboșet – acela care, Pe Ionatan, părinte-l are Și-apoi pe Saul – a venit, La David, cum i-a poruncit. În fața lui, s-a închinat, Iar el, pe nume, l-a chemat: „Vino Mefiboșet!” – i-a spus. „Iată, sunt robul tău, supus” – Zise Mefiboșet, speriat.


Bat-Șeba, lângă patul lui, În fața împăratului, Pân’ la pământ s-a închinat, Iar el, îndată, a-ntrebat: „Spune-mi ce vrei? De ce-ai venit?”


Slujbașii-ndată au intrat, La David, și au zis: „La Tine, Iată, Natan – prorocul – vine. Natan se duse la-mpărat, În fața lui s-a închinat


Bat-Șeba-n urmă s-a plecat În fața lui și s-a-nchinat, Zicând apoi: „Să ne trăiască Și pe vecie să domnească David, al nostru împărat, Peste Israel așezat!”


Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


Apoi, el, armele, și-a dat Și zise către-acel băiat: „Poți ca să iei armele mele. Du-le-n cetate, căci de ele, N-am trebuință. Mă gândesc, În câmp, ca să mai zăbovesc.


„De ce să fim dușmani noi doi? De ce-i asculți pe-aceia care Rostesc doar vorbe-nșelătoare, Spunându-ți: „David, robul tău, Voiește doar să-ți facă rău!”?


Abigail, când l-a zărit Pe David, iute a sărit, De pe măgar, s-a închinat Pân’ la pământ și-a cuvântat:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ