1 Samuel 18:25 - Biblia în versuri 201425 Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească25 Atunci Saul a zis: „Așa să-i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui»“. Saul însă plănuia să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201825 acesta le-a zis: „Așa să îi vorbiți lui David: «Ca să îți dea mireasa, regele nu dorește alt preț decât pielea care acoperă glandul de la o sută de filisteni; și astfel, regele să fie răzbunat pe dușmanii lui!»” De fapt, punându-i această condiție, Saul dorea să îl facă pe David să fie omorât de mâinile filistenilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202025 Saul a zis: „Așa să-i spuneți lui Davíd: «Regele nu dorește nicio zestre, ci doar o sută de prepuțuri de la filisténi, ca regele să se răzbune împotriva dușmanilor săi”. Saul avea de gând să-l facă pe Davíd să cadă în mâna filisténilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu25 Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: ‘Împăratul nu cere nicio zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune pe vrăjmașii lui.’” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193125 Și Saul a zis: Așa să ziceți lui David: Împăratul nu dorește zestre, ci o sută de tăieri împrejur de ale filistenilor, ca împăratul să fie răzbunat pe vrăjmașii săi. Și Saul avea de gând să facă pe David să cadă de mâna filistenilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
1 Samuel 18:25
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”
Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”
ကြော်ငြာတွေ