1 Samuel 16:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ Însă Domnul i-a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l-am respins, căci Domnul nu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe când Domnul Se uită la inimă“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Dar Iahve i-a zis: „Nu te uita la față sau la înălțimea lui; pentru că pe acesta l-am respins. Iahve nu se uită la ce poate vedea omul. În timp ce omul privește și vede (doar) partea exterioară, Iahve se uită la inimă!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Domnul i-a zis lui Samuél: „Nu te uita la chipul și înălțimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. [Domnul nu se uită] la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă, se uită la inimă”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la fața lui nici la înălțimea staturii lui, căci l‐am lepădat; căci Domnul nu se uită cum se uită omul, căci omul se uită la ochi, dar Domnul se uită la inimă.

1 Samuel 16:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 4:5

Privind la Cain și jertfa lui, Domnul nu S-a prea bucurat, Iar Cain atunci s-a mâniat.

2 Samuel 14:25

Nu era om, în Israel – În frumusețe – ca și el. Îi merse vestea, împrejur, Căci nu avea nici un cusur – Din tălpi, în vârful capului – Cari să se vadă-n trupul lui.

2 Samuel 7:20

O Doamne, Dumnezeul meu, Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu? Pe robul Tău, îl știi prea bine, Pentru că mă cunoști pe mine!

1 Regi 8:39

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată, Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.

1 Cronici 17:18

O Doamne, Dumnezeul meu, Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu? Pe robul Tău, îl știi prea bine, Pentru că mă cunoști, pe mine!

1 Cronici 28:9

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.

2 Cronici 16:9

Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”

2 Cronici 6:30

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.

Iov 10:4

De carne oare-s ochii Tăi? Vezi ca și omul, cu ai săi?

Iov 35:5

Privește cerul! Ce-ai de spus? Oare, cu cât vor fi mai sus Norii acei, față de tine? Îi vezi? Acum gândește bine:

Psalmi 139:2

Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.

Psalmi 7:9

Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!

Proverbe 15:11

Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută.

Proverbe 16:2

Toate căile omului Curate sunt, în ochii lui; Dar Cel cari duhuri cercetează, E Dumnezeu. Încredințează

Proverbe 24:12

Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”, Chiar crezi că Domnul n-a văzut? El, care inimi cercetează Și care suflete veghează, Nu știe gândul omului? Nu va da El, fiecărui, Numai răsplata potrivită Cu fapta ce-a fost săvârșită?

Proverbe 31:30

E dezmierdarea-nșelătoare, Iar frumusețea-i trecătoare; Însă femeia cari, mereu, Teamă-a avut de Dumnezeu, Vrednică-i de-a fi lăudată.

Ieremia 11:20

„O Doamne, Domn al oștilor, Care ești drept judecător, Tu care-n inimi poți să vezi Și cari rărunchi-i cercetezi, Mă lasă să mă pot uita Și eu, la răzbunarea Ta, Pe care Tu o pregătești În contra lor, să-i pedepsești, Căci a mea pricină, cutez, Ție să Ți-o încredințez!”

Ieremia 17:10

„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”

Ieremia 20:12

Doamne, Tu care, tot mereu, Ești al oștirii Dumnezeu Și-ncerci pe cel neprihănit, Tu cari în inimi ai privit Și-apoi rărunchi-ai încercat, Nu mă lăsa nemângâiat! Îngăduie-mi a mă uita Și eu, la răzbunarea Ta, Asupra lor! Necazul meu, În mâna Ta îl așez eu.

Luca 16:15

Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.

Ioan 7:24

La voi și nu mai judecați Doar după-nfățișare, toate, Ci judecați după dreptate.”

Ioan 8:15

Numai după înfățișare, Voi judecați, pe fiecare. Eu nu judec, pe nimenea.

Fapte 1:24

Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie

2 Corinteni 10:10

„De fapt”, spun ei, „ceea ce-a zis Și, prin epistole, ne-a scris, Sunt lucruri, de putere, pline, Cu greutate. Dar, știm bine, Că dacă el însuși, apoi, O să se afle printre noi, E moale, și-n cuvântul lui, Vedem că, greutate, nu-i.”

2 Corinteni 10:7

Vreau să vă-ntreb, dragii mei frați: La-nfățișare, vă uitați? Dacă va crede cineva, Că „este-al lui Hristos”, cumva, Să aibă în vedere-apoi, Că tot ai Lui, suntem și noi.

Evrei 4:13

Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.

1 Petru 2:4

Apropiați-vă de El, De piatra vie, lepădată De oameni, dar apreciată Și-aleasă-n schimb, de Dumnezeu, Și scumpă-n fața Lui, mereu.

1 Petru 3:4

Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.

Revelația 2:23

Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.

1 Samuel 2:3

Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.

1 Samuel 9:2

Un fiu, omul acel avea; Saul, feciorul se numea Și era tânăr și frumos. Îi întrecea, neîndoios, În înălțime, pe toți cei Cari fost-au de-ai lui ani, și ei.