1 Regi 9:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Atunci, nu li se va ascunde Nimic, ci li se va răspunde: „Iată, ceea ce au pățit, E pentru că L-au părăsit Pe Domnul, Dumnezeul lor, Care a scos acest popor, Din al Egiptului ținut. Iată ce lucru a făcut Acest popor: L-a părăsit Pe Domnul și s-a alipit, În urmă, de alți dumnezei Pentru a îi sluji pe ei. De-aceea, Domnul i-a făcut Răul pe care l-ați văzut.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Care i-a scos pe strămoșii lor din țara Egiptului, și pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au abandonat pe Dumnezeul lor numit Iahve – pe Cel care i-a scos pe strămoșii lor de pe teritoriul Egiptului; și pentru că s-au atașat de alți (dumne)zei, închinându-se înaintea lor și slujindu-le. Așa se explică de ce a adus Iahve împotriva lor tot acest dezastru!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Și i se va răspunde: «Pentru că l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care i-a scos pe părinții lor din țara Egiptului, pentru că s-au atașat de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit. De aceea a făcut Domnul să vină peste ei tot acest rău”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și i se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care a scos pe părinții lor din țara Egiptului, pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit, de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și vor zice: Fiindcă au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor care a scos pe părinții lor din țara Egiptului și s‐au lipit de alți dumnezei și li s‐au închinat și le‐au slujit, pentru aceasta a adus Domnul asupra lor tot răul acesta.

1 Regi 9:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 18:18

„Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit!

2 Regi 22:17

Oamenii care-au locuit, În acest loc, M-au părăsit. Astfel, tămâie-au adus ei, Spre cinstea altor dumnezei. Lucrările mâinilor lor, Nu mi-au plăcut. Acest popor, Prin tot ce-a făcut înadins, A Mea mânie a aprins, Iar focul ei îl va încinge, Pentru că ea nu se va stinge.”

2 Cronici 29:8

De-aceea, El S-a mâniat, Iar mâna Lui a apăsat Peste Ierusalim și-apoi Și peste Iuda. Vedeți voi, De groază-ajunse-a noastră țară, De spaimă, dar și de ocară.

2 Cronici 7:22

Atunci, nu li se va ascunde Nimic, ci li se va răspunde: „Iată, ceea ce au pățit, E pentru că L-au părăsit Pe Domnul, Dumnezeul lor, Care a scos acest popor Din al Egiptului ținut. Iată ce lucru a făcut Acest popor: L-a părăsit Pe Domnul și s-a alipit, În urmă, de alți dumnezei, Pentru a îi sluji pe ei. De-aceea, Domnul i-a făcut, Răul, pe care l-ați văzut.”

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Ieremia 22:8

Neamuri privi-vor la cetate Și-au să se-ntrebe-nspăimântate: „Oare de ce o fi făcut Domnul, ceea ce am văzut?”

Ieremia 44:23

Tocmai pentru tămâia care Arsă a fost, de fiecare, Pentru că ați păcătuit Și pentru că nu ați voit S-ascultați glasul Domnului Și să vegheați la legea Lui Și la poruncile lăsate Vouă pentru a fi urmate, Să știți că a venit, apoi, Nenorocirea peste voi, Așa cum bine voi puteți, În astă zi, ca să vedeți.”

Ieremia 5:19

Dacă atunci veți fi mirați Și dacă o să întrebați: „De ce ne face Dumnezeu, Lucrul acesta, tot mereu?”, Le voi răspunde: „Negreșit, După cum voi M-ați părăsit – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Am să vă las și Eu, să fiți, În altă țară, înrobiți Și să slujiți străinilor!”

Ieremia 50:7

Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”

Deuteronom 29:23

Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –