Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 9:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău David, în curăție de inimă și în dreptate, împlinind tot ce ți-am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Iar dacă tu vei trăi înaintea Mea așa cum a trăit tatăl tău – David – cu o inimă curată și în dreptate, respectând tot ce ți-am poruncit și conformându-te legilor și deciziilor Mele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Iar tu, dacă vei umbla înaintea mea cum a umblat Davíd, tatăl tău, în integritatea inimii și în dreptate, împlinind tot ceea ce ți-am poruncit, și dacă vei ține hotărârile mele și judecățile mele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, cu inimă curată și cu neprihănire, făcând tot ce ți-am poruncit, dacă vei păzi legile și poruncile Mele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și tu, dacă vei umbla înaintea mea, cum a umblat David, tatăl tău, în întregimea inimii și în dreptate, ca să faci după toate cele ce ți‐am poruncit, și vei păzi așezămintele mele și judecățile mele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 9:4
31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


Nu mi-a spus el, „E sora mea”? Nu tot la fel, mi-a spus și ea? Aveam dar, inima curată – Căci nu știam că-i măritată – Și mâinile nevinovate,


Căci am păzit căile Lui Și-astfel, în fața Domnului, Am fost găsit nevinovat.


Dacă tu Mă vei asculta, Dacă pe calea Mea vei sta Păzindu-Mi legile lăsate – Poruncile care-au fost date – La fel cum a făcut mereu, ‘Nainte-ți, David – robul Meu – Eu am să fiu, mereu, cu tine Și-n toate o să-ți meargă bine. O casă trainică, voiesc Și ție-apoi, să îți zidesc, Așa precum tu ai văzut Că și lui David i-am făcut. Am să îți dau, în acest fel, În mâini, întregul Israel.


Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,


Nu l-a urmat pe tatăl său Și astfel, el a făcut rău Față de Domnul, negreșit.


Căci am dorit să rup, astfel, Împărăția cari, odată, Casei lui David a fost dată. Eu, Domnul, astă-mpărăție, Ți-am dăruit-o-n urmă, ție. Dar n-ai fost vrednic, cum mereu Fusese David, robul Meu, Cari a Mea cale a păzit Și legile Mi le-a-mplinit, Căci cu dreptate s-a ținut În tot ce-n față-Mi, a făcut.


Cât a trăit David sub soare, El, pentru Domnul, a făcut Tot ceea ce-I era plăcut, Umblând pe calea Domnului Și împlinind porunca Lui. Numai o dată a greșit, Atunci când a păcătuit Față de al său slujitor – Din ramura Hetiților – Cari Urie era chemat.


De umbli-n calea Mea, mereu, Și de păzești cuvântul Meu – Poruncile care le-am dat Și legile ce l-am lăsat – Cum a făcut și tatăl tău, Ferit vei fi, de orice rău, Iar zilele ți le lungesc Și viață multă-ți dăruiesc.”


Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


Solomon zise: „Ne-ncetat, Bunăvoință-ai arătat Față de David – tatăl meu – Căci el, în fața Ta, mereu, Credincioșie a vădit Și inima și-a curățit. Un fiu, în urmă, Tu i-ai dat Și-n locul său l-ai așezat, Pe al lui scaun de domnie, Așa precum, astăzi, se știe.


„Eu văd că tu te străduiești, Această casă s-o zidești. Dacă păzești legile Mele, Orânduirile acele Pe care, vouă, vi le-am dat, Dacă-mplinești – neîncetat – Ceea ce Eu am poruncit, Atunci, tot ce-am făgăduit Față de David – al tău tată – Am să înfăptuiesc, pe dată.


Acum, Doamne-al lui Israel, Să faci, mereu, în așa fel, Încât făgăduința dată, Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat, seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Întotdeauna, Iosafat, Pe Dumnezeu, L-a căutat, Nu cum făcuse Israel, Ci împlinind tot ce-a spus El.


Pe a neprihănirii cale, Voi sta ‘naintea feței Tale Și-am să mă port cu-nțelepciune. Neprihănirea mi-o voi pune În inimă, umblând în ea Eu și cu toată casa mea. Doamne, eu Te aștept pe Tine: Când oare vei veni la mine?


Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.


Dreptate-mi fă, o, Domnul meu, Căci nevinovăție – eu – În calea mea am arătat. În Tine cred neîncetat Și ai văzut că-n a mea fire Nu este nici o șovăire.


Eu umblu în neprihănire, De-aceea ai, de mine, știre Și izbăvește-mă mereu,


Iar David, când l-a cârmuit, Pricepere a dovedit. Neprihănită se vădea Inima lui și-astfel putea Să dea povețe tuturor Și-nvățături pentru popor.


Cui îi este neprihănită Purtarea, umblă fără teamă; Însă cel rău, bage de seamă Că apucând pe căi sucite Care îi par a fi ferite Voind ca să îi dea ocol Dreptății, se va da de gol.


Omul neprihănit, din fire, Umblă doar în neprihănire: Ferice de copiii lui!


Cine umblă-n neprihănire, Își dobândește mântuire; Dar cine, pe căi strâmbe, merge, Acela, groapa, își alege.


Cari, legile, Mi le păzește, Poruncile Mi le-mplinește – Lucrând doar cu credincioșie – Omul acela, să se știe Că este drept este cinstit Și-o să trăiască, negreșit, Pentru că Domnul este Cel Care-a vorbit în acest fel.”


„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


„Dacă ai să asculți, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu Și-ai să-mplinești, necontenit, Poruncile ce le-ai primit, Astăzi, din partea Lui, în toate, Tu vei avea întâietate, Între popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ