Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 9:3 - Biblia în versuri 2014

3 Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Domnul i-a zis: „Ți-am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai construit-o, punându-Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo tot timpul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 El i-a zis: „Ți-am ascultat rugăciunea și am aprobat cererea pe care Mi-ai făcut-o. Am sfințit această casă pe care ai construit-o ca să pui numele Meu acolo pentru totdeauna. Inima Mea va fi interesată de ea; și ochii Mei o vor privi în fiecare zi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Domnul i-a zis: „Am ascultat rugăciunea și cererea pe care le-ai făcut înaintea mea. Am sfințit casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pun în ea numele meu pentru totdeauna, iar ochii mei și inima mea vor fi acolo în toate zilele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și Domnul i-a zis: „Îți ascult rugăciunea și cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfințesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, și ochii Mei și inima Mea vor fi acolo pe vecie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și Domnul i‐a zis: Am auzit rugăciunea ta și cererea ta cu care te‐ai rugat înaintea mea; am sfințit casa aceasta pe care ai zidit‐o ca să pun acolo numele meu în veac; și ochii mei și inima mea vor fi totdeauna acolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 9:3
30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și ațintește-Ți tot mereu, Ochii, spre casa ridicată, De care, Tu ai spus odată: „În acel loc, voi merge Eu Și am să-Mi pun, Numele Meu!” De-aceea, Doamne, seama ia, La astă rugăciune-a mea.


„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


Un idol, a mai înălțat, Cari, Astarteei, l-a-nchinat. Pe acel idol l-a adus Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun, Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine, l-am ales.


Pentru-al său idol, a cerut, Un chip cioplit a fi făcut. Pe acel idol l-a adus, Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă, care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine l-am ales.


Ține-Ți privirea ațintită Asupră-ne, neadormită! Urechea aplecată-Ți fie, La ruga înălțată Ție, Din acest loc, unde ai pus Numele Tău, precum ai spus!


Iar Dumnezeu, Acela care Și-a pus Numele Său Cel Mare În acest loc să locuiască, De-acuma o să se-ngrijească De-a răsturna orice-mpărat, Sau neam, care va fi călcat Cuvântul meu, voind să strice Clădirea ce-o să se ridice, Spre slava Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu. Iată, eu – Dariu – am vorbit Și-aste porunci le-am rânduit. A mea poruncă-mpărătească, Întocmai, să se împlinească!”


Tu, rugăciunile rostite De cei aflați în suferință, Le-asculți mereu, cu-ngăduință. Din cerul Tău, spre ei, privești Și-n inimă îi întărești. Îți pleci urechea către ei,


Eu Îl iubesc pe Dumnezeu, Căci El ascultă glasul meu Și bine știu că seamă ia, Mereu, la rugăciunea mea.


Glasul neprihăniților E ascultat de Dumnezeu Care îi va scăpa, mereu, Din mijlocul necazului.


Nelegiuiri ne-au copleșit, Dar Tu, iertări, ne-ai dăruit.


Dar Dumnezeu m-a ascultat Mereu și-aminte a luat La glasul rugăciunii mele Când am adus rugile-acele.


Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.


Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


Iar după tot ce ați făcut, Vă-nfățișați la Casa Mea, În locul unde, peste ea, Este chemat Numele Meu. Veniți și spuneți, tot mereu, „Iată că suntem izbăviți!”, Ca iarăși să păcătuiți, Căci alte urâciuni, apoi, Veți merge ca să faceți voi!”


Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea!


Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”


De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!


Știam că Tu, neîncetat, M-asculți, dar Eu așa vorbesc, Norodului să-i dovedesc, Că Tu, pe Mine, M-ai trimis.”


Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.


Ea e în grija Domnului, Căci peste ea și-a ațintit Privirile, necontenit, De la-nceputul anului Și până la sfârșitul lui.


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


Dar dacă, Dumnezeul tău – Spre-a-Și așeza Numele Său – O să aleagă un loc care Este aflat la depărtare, De-acela în care tu stai, Atunci să știi că, voie, ai Ca să înjunghii vite, oi, Și să mănânci carne apoi, Chiar în cetatea-n care ești Așa precum tu îți dorești.


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.


Noi, îndrăzneală, am primit, La Dumnezeu. În ce stă ea? În faptul că dacă vom vrea, Să cerem, ceva, Domnului – Dacă este pe voia Lui – El ne ascultă. Dacă știm


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ