1 Regi 9:3 - Biblia în versuri 20143 Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească3 Domnul i-a zis: „Ți-am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai construit-o, punându-Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo tot timpul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20183 El i-a zis: „Ți-am ascultat rugăciunea și am aprobat cererea pe care Mi-ai făcut-o. Am sfințit această casă pe care ai construit-o ca să pui numele Meu acolo pentru totdeauna. Inima Mea va fi interesată de ea; și ochii Mei o vor privi în fiecare zi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Domnul i-a zis: „Am ascultat rugăciunea și cererea pe care le-ai făcut înaintea mea. Am sfințit casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pun în ea numele meu pentru totdeauna, iar ochii mei și inima mea vor fi acolo în toate zilele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Și Domnul i-a zis: „Îți ascult rugăciunea și cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfințesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, și ochii Mei și inima Mea vor fi acolo pe vecie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19313 Și Domnul i‐a zis: Am auzit rugăciunea ta și cererea ta cu care te‐ai rugat înaintea mea; am sfințit casa aceasta pe care ai zidit‐o ca să pun acolo numele meu în veac; și ochii mei și inima mea vor fi totdeauna acolo. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,
Un idol, a mai înălțat, Cari, Astarteei, l-a-nchinat. Pe acel idol l-a adus Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun, Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine, l-am ales.
Pentru-al său idol, a cerut, Un chip cioplit a fi făcut. Pe acel idol l-a adus, Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă, care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine l-am ales.
Iar Dumnezeu, Acela care Și-a pus Numele Său Cel Mare În acest loc să locuiască, De-acuma o să se-ngrijească De-a răsturna orice-mpărat, Sau neam, care va fi călcat Cuvântul meu, voind să strice Clădirea ce-o să se ridice, Spre slava Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu. Iată, eu – Dariu – am vorbit Și-aste porunci le-am rânduit. A mea poruncă-mpărătească, Întocmai, să se împlinească!”
Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.
Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”
Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.
În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.