4 Precum și cortul Domnului Cu toate-uneltele pe care Acesta-n slujba sa le are. Apoi, pe toate le-au adus Și-n față la popor, le-au pus. De preoți și Leviți, purtate, Au fost aceste lucruri, toate.
David a prins, iute, de veste, De toate lucrurile-aceste, Căci slugile l-au înștiințat: „Domnul l-a binecuvântat Pe-Obed-Edom și casa lui, Din pricina chivotului.” În mare grabă, a pornit, Să ia chivotul. L-a suit – În urmă – în cetatea lui, Fiind, de-a lungul drumului, De-ntregul său popor urmat, Care scotea, neîncetat, Tari strigăte de veselie, Cuprins de-o mare bucurie.
Odată, Solomon s-a dus La Gabaon, unde-i aflată O înălțime însemnată, Ca să aducă jertfe-n dar. Astfel, adus-a pe altar, Jertfe, drept ardere de tot, Cari la o mie se socot.
Iată-i acum, pe cei pe care, Drept cântăreți, David îi are. Ei sunt conducătorii lui, Care, în Casa Domnului, Cântările le-au cârmuit, De când chivotul și-a găsit Un loc al lui, pentru odihnă, Unde putea să stea în tihnă.