Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 7:26 - Biblia în versuri 2014

26 Grosimea ei s-a arătat Că este cât al mâinii lat. Marginea mării – roată, roată – Cu meșteșug era lucrată – Ca marginea potirului – Asemeni florii crinului. Vedrele care încăpeau În mare, două mii erau.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

26 Grosimea ei era de un lat de palmă, iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui pahar, ca floarea unui crin. Ea putea cuprinde două mii de bați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Grosimea „mării” era cât lățimea palmei; iar marginea ei era prelucrată ca aceea a unei cupe, asemănătoare florii de crin. „Marea” avea o capacitate două mii de bați de lichid.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Grosimea [mesei] era de un lat de palmă, iar marginea ei era ca marginea unei cupe, ca floarea de crin. Două mii de bat încăpeau în ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Grosimea ei era de un lat de mână și marginea ei era ca marginea unui potir, făcută ca floarea crinului. Avea o încăpere de două mii de vedre.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și grosimea ei era de un lat de mână; și marginea ei era ca lucrarea marginii unui potir, ca floarea de crin: și încăpea două mii de baturi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 7:26
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lemnul fusese încrustat Cu colocinți; s-au mai săpat Și flori deschise. Negreșit, Totul era acoperit Cu lemn, astfel că nimenea, O piatră, nu putea vedea.


Măslini sălbatici s-au cioplit Când ușile s-au făurit. Atât în față, cât și-n spate, Pe uși apoi, au fost săpate Chipuri de heruvimi. Săpați Au fost și mulți finici, lucrați În chipul cel mai minunat; Și flori deschise s-au săpat. Ușile-acestea, la sfârșit, Cu aur s-au acoperit.


Atât în față, cât și-n spate, Pe uși apoi, au fost săpate Chipuri de heruvimi. Săpați Au fost și mulți finici, lucrați În chipul cel mai minunat; Și flori deschise s-au săpat. Ușile-acestea, la sfârșit, Cu aur s-au acoperit.


Stâlpii cari fost-au la pridvor, Aveau acoperișul lor. Cu crinii se asemănau Și patru colțuri ele-aveau.


Marea, pe doisprezece boi, Fusese sprijinită-apoi. Trei către miazăzi erau; Spre miazănoapte-alți trei priveau, Apoi alți trei spre răsărit Și încă trei spre asfințit. Marea ședea pe acești boi, Iar toată partea dinapoi A trupurilor, se vădea Precum că-n mare se pierdea.


Și zece temelii de-aramă A mai făcut, de bună seamă. O temelie se vădea Că patru coți lungime-avea, Alți patru fost-au în lățime Și numai trei în înălțime.


Tot din aramă s-au turnat Zece lighene. S-a luat Câte-un lighean ca pus să fie Pe fiecare temelie. Adânci, de patru coți, erau Și patruzeci de bați intrau, În fiecare dintre ele.


Grosimea ei s-a arătat Că este cât al mâinii lat. Marginea mării – roată, roată – Cu meșteșug era lucrată – Ca marginea potirului – Asemeni florii crinului. Bații acei ce încăpeau În mare, la trei mii erau.


Mesei – în jur – pervaz să-i pui; De-o palmă, e lățimea lui. Pervazului – din aur pur – Chenar să-i faci, jur împrejur.


Un stâlp de-acela a avut Optzeci de coți în înălțime. Apoi, despre a lui grosime, Atât de gros s-a arătat, Încât putea fi-nconjurat Cu-n fir care se dovedea Că doisprezece coți avea. Pe dinăuntru, gol fusese, Iar în perete avusese Cam patru degete-n grosime, La fel, pe-ntreaga sa lungime.


Efa și batul să vă fie Drepte, fără vreo făcătură, Având – mereu – doar o măsură. Batul să aibă – Eu vă cer – A zecea parte din omer. Efa, dintr-un omer, și ea, A zecea parte va avea. A lor măsură, voi să știți, După omer s-o potriviți.


Când dar din untdelemn luați, A zecea parte o s-o dați Voi, dintr-un bat, pentru un cor, Lucru ce-i asemănător Cu un omer de zece bați, Pentru că zece sunt intrați Într-un omer, precum se știe.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ