Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 6:5 - Biblia în versuri 2014

5 Odăi care-au împrejmuit Casa, clădirea Templului Și sfântul său locaș al lui. În rânduri, ele-au fost durate Și peste-olaltă așezate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 De jur împrejurul zidului Casei, atât al camerei principale, cât și al sanctuarului interior, el a construit mai multe rânduri de camere.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Pe toate părțile laterale ale zidului casei, atât pe acela al principalei săli, cât și pe cel al sanctuarului interior, el a construit mai multe rânduri de săli.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 A construit lângă zidurile templului anexe de jur împrejur, pe zidurile casei, de jur împrejurul templului și al [încăperii] Debír, și a făcut camere laterale de jur împrejur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 A zidit, lipite de zidul casei, mai multe rânduri de odăi, unul peste altul, de jur împrejur, care înconjurau zidurile casei, Templul și Sfântul Locaș, și a făcut astfel odăi lăturalnice de jur împrejur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și a zidit pe zidul casei caturi de jur împrejur pe zidurile casei de jur împrejurul templului și părții dinapoi; și a făcut odăi lăturalnice de jur împrejur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 6:5
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Scânduri de cedru, mai apoi, Și pentru partea dinapoi A casei, el a folosit, Cu care a acoperit, Pereții toți – fără-ndoială – De la tavan, la pardoseală. Locul acela se vădea Că douăzeci de coți avea, Și Sfânta Sfintelor, astfel, Voit-a a face, din el – Sau Locul cel „prea sfânt” chemat.


Din lemn sălbatic de măslin, Erau și ușile ce vin În fața Locului prea sfânt. Două, în număr, ele sânt. Pragul de sus al ușilor – Și-asemeni și ușorii lor – Prin felu-n care s-au făcut, Câte cinci muchii au avut.


Catul de jos, cinci coți, avea; Mijlocul șase dovedea, Iar cel de sus șapte avuse. Partea de-afară se făcuse Cu-arcade strâmte împrejur, Ca astfel, grinzile din jur Să nu mai trebuiască-atinse Și-apoi, în zidul casei, prinse.


Ei puși au fost lângă cei care, Drept fii ai săi, Aron îi are, În slujba Casei Domnului, A curților Templului Lui Și a odăilor pe care, Casa lui Dumnezeu le are.


David, lui Solomon, i-a dat Chipul cum trebuie lucrat Locașul sfânt: prispele lui, Clădirile locașului, Odăile ce-s folosite Drept visterii, cele menite A fi de sus, a tuturor Celor aflate-n interior, Precum și-odăile în care E scaunul de îndurare.


Cei patru căpitani pe care Ceata de ușieri îi are, Leviți au fost și ne-ncetat, În slujbă, doar ei s-au aflat, Căci ei – de-asemeni – mai erau Aceia care privegheau Odăile din Casa Lui Și visteria Domnului.


Când împăratul a văzut Grămada care s-a făcut, A poruncit să se gătească Niște cămări, s-adăpostească – Astfel – la Casa Domnului, Tot ce-a adus poporul lui.


Apoi și sfeșnice-a făcut, Sfeșnice care au șezut În fața Locului prea sfânt. Din aur doar, făcute sânt Aceste sfeșnice și-aveau Și candele ce le-nsoțeau. Ele erau frumos lucrate În aur, doar, fiind turnate. Aprinse candelele sânt, În fața Locului prea sfânt.


Toți preoții, apoi, luară Chivotul și îl așezară În Locul cel, „prea sfânt”, chemat – În Templul Domnului aflat – Sub ale heruvimilor


Drugii aceia, lungi, erau, Iar capetele se vedeau De la anume depărtare De la chivot, în locul care Era Locașul sfânt aflat. De-afară, nu s-au observat Acești drugi ai chivotului, Servind pentru mutarea lui. Până acum, în acest ceas, Chivotu-acolo a rămas.


Am hotărât ca fiecare, Din cea dintâi roadă pe care O va lua din plămădeală, Din daruri cari – fără-ndoială – Sunt jertfe date de mâncare, Din rodul pomilor pe care Livada lui o să îl dea, Din untdelemn de-asemenea Și-apoi din mustul viei lui Să îi dea Casei Domnului, O parte, pusă ca să fie De-ai Lui preoți, în visterie. Am hotărât ca fiecare, De pe pământul ce îl are, Parte să dea – fără-ndoială – Pentru Leviți, drept zeciuială. Aceste părți trebuiau date, De pe ogoarele aflate În preajma cetățuilor Ce sunt ale Leviților.


În acea zi, s-au rânduit Oameni care au trebuit Ca, de cămări, să se-ngrijească. Ei trebuiau ca să păzească Odăile cele în care Se puneau daruri de mâncare, Cele dintâi roade-adunate Cari de ogoare au fost date, Și partea cari – fără-ndoială – Dată era, drept zeciuială. Oameni-aceștia se vădeau A fi cei care adunau Și-acele părți ce-s hotărâte De Lege și sunt hărăzite Soborului preoților Și cetelor Leviților. Iuda se bucura că toți Leviții săi și-ai săi preoți Erau la locul lor, mereu,


Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.


Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


„La casa Recabiților, Du-te și spune-le dar, lor, Să vină-n Casa Domnului. Într-o chilie-a Templului Ai să îi duci și vei avea Grijă, să le dai vin să bea”


I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor.


Apoi, afară am ieșit – În curte – unde am zărit Odăi. Un caldarâm, avea Curtea, care o-mprejmuia. Odăile erau, de toate, Treizeci, pe caldarâm aflate.


Dincolo de partea aflată Drept înlăuntru așezată, Două odăi se mai găseau Cari pentru cântăreți slujeau. În curtea cea din interior, Era locul odăilor. Una era la poarta care, Partea din miazănoapte-o are, Cu fața-n miazăzi-ndreptată. Cealaltă fost-a așezată Chiar lângă poarta cea pe care Partea din miazăzi o are, Iar fața ei se potrivea Spre miazănoapte că privea.


A măsurat partea pe care Templu-naintea sa o are: Douăzeci coți avea-n lungime Și alți douăzeci de coți lățime. După ce-aflase câți coți sânt, Mi-a zis: „Ăsta-i Locul prea sfânt!”


„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.


De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ