Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 5:6 - Biblia în versuri 2014

6 Acum, te rog, porunci să dai Și cedri din Liban să-mi tai. Slujbașii mei veni-vor iute, Ca-n astă treabă să te-ajute. Alăturea de-ai tăi îi pune, Căci face-vor tot ce vei spune. Să hotărăști, de-asemenea, Simbria ce o vor avea Slujbașii tăi, căci eu doresc, Pe acei oameni, să-i plătesc. Fă lucrul ăsta, pentru mine, Căci după cum știi foarte bine, Ca Sidoniții, nimenea Nu știe, lemne, a tăia.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Poruncește deci să se taie cedri din Liban pentru mine. Slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi, iar eu îți voi plăti pentru munca slujitorilor tăi ceea ce-mi vei cere, căci știi că nimeni dintre noi nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Deci dă ordin să se taie cedrii din Liban pentru mine. Slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi; iar eu îți voi plăti pentru munca făcută de slujitorii tăi. Îți voi da tot ce îmi vei cere; pentru că tu știi că nimeni dintre noi nu poate să taie lemne ca sidonienii.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Solomón avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Poruncește acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi și-ți voi plăti simbria slujitorilor tăi așa cum o vei hotărî tu, căci știi că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și acum porunca este să‐mi taie cedri din Liban și slujitorii mei vor fi împreună cu slujitorii tăi și‐ți voi da plată pentru slujitorii tăi după toate cele ce‐mi vei zice, căci știi că între noi nu este cine să se priceapă să taie lemne ca sidonienii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 5:6
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din Canaan, au apărut Sidon și Het, și-a mai avut


Iar toate carele avute, Au fost o mie patru sute. La doisprezece mii erau Toți călăreții ce-l slujeau. Multe cetăți a construit, Pe care-apoi le-a folosit Ca adăpost al carelor, Precum și-al călăreților. Chiar și-n Ierusalim erau Mulți călăreți cari îl slujeau.


Hiram, când solii i-au vestit Cuvintele ce le-a rostit Chiar Solomon, s-a bucurat Și zise: „Binecuvântat Să fie, astăzi, Dumnezeu, Căci El, prietenului meu – Lui David dar – i-a dăruit Un fiu atât de iscusit Și-atât de plin de-nțelepciune, Pe care a putut a-l pune Să fie drept cârmuitor Peste al său întreg popor!”


Scânduri de cedru, mai apoi, Și pentru partea dinapoi A casei, el a folosit, Cu care a acoperit, Pereții toți – fără-ndoială – De la tavan, la pardoseală. Locul acela se vădea Că douăzeci de coți avea, Și Sfânta Sfintelor, astfel, Voit-a a face, din el – Sau Locul cel „prea sfânt” chemat.


Tot interiorul Locului, Cu aur, fost-a căptușit. În înălțime s-a vădit Că douăzeci de coți avea; Locul prea sfânt se dovedea De douăzeci coți – lungime – Și-alți douăzeci de coți lățime. Locul prea sfânt, în fața lui, Avea altarul Domnului, Din lemn de cedru-nchipuit Și-n aur – tot – acoperit.


Aste cetăți îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului Precum și călărimea lui.


Hiram, în urmă, i-a adus Pe-ai săi slujbași și-apoi i-a pus Corăbiile să le ia, Lui Solomon ca să le dea, Căci marinari ei se vădeau, Iar marea bine-o cunoșteau.


Lemne de cedru a primit, Cari fără număr s-au vădit, Aduse de Sidonieni Și-asemenea, de Tirieni.


În slujbă, Solomon avuse Mulți călăreți și care, puse. Iar toate carele avute, Au fost o mie patru sute. La doisprezece mii erau Toți călăreții ce-l slujeau. Apoi, cetăți a construit, Pe care el le-a folosit Ca adăpost al carelor, Precum și-al călăreților. Chiar și-n Ierusalim erau Mulți călăreți cari îl slujeau.


Pentru slujbașii tăi cari sânt Puși să doboare la pământ Lemnul cerut, trimit îndat’ – Din grâul ce l-am treierat – Cori mulți, la douăzeci de mii; Din orz, de-asemenea, să știi, Tot douăzeci de mii de cori, Trimite-voi la lucrători; Și douăzeci de mii de bați De vin au să le fie dați. Pentru cei cari muncesc la lemn Am să trimit și untdelemn, Tot douăzeci de mii de bați, Pe care lor să îi împarți.”


Din al Libanului ținut, Eu, lemn de cedru, ți-am cerut, Lemn de santal și chiparos. Ai tăi slujbași, neîndoios, Se pricep bine la tăiat Lemnul ce-i în Liban aflat. De-aceea, slujitorii mei Vor fi alăturea de ei.


Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.


El sfarmă cedrii cei pe care – Pe-al său pământ – Libanu-i are.


Apoi am zis: „Dacă găsiți Cu cale, vreau să Mă plătiți! Dacă nu vreți, să nu-Mi dați plată!” Atunci, Mi-au cântărit, pe dată, Plata pe care să Mi-o dea, Cari treizeci de arginți avea.


„Nu-ntoarce, seamănului tău, Nicicând dar, răul pentru rău. Să urmărească orișicine, Neîncetat, doar ce e bine Pentru folosul tuturor, Al tuturor oamenilor.


Dar fiecare dintre noi Ar trebui ca mai apoi, Să aibă partea lui de har, După al lui Hristos, sfânt, dar.


Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.


Tot ceea ce-i adevărat, Tot ceea ce s-a arătat Vrednic, pentru a fi cinstit, Tot ceea ce s-a dovedit Că este drept și e curat, Tot ceea ce ați constatat Că este vrednic de iubit, Tot ce e demn de-a fi primit, Orișice faptă bună-apoi Și orice laudă – pe voi – Necontenit, să vă-nsoțească Și-acestea să vă-nsuflețească.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ