14 Doar pentru lucrul din Liban. Aceștia – după al său plan – Trei cete au alcătuit. În fiecare – negreșit – Tot câte zece mii erau. O lună, în Liban lucrau, Fiind apoi înlocuiți De către alții, nou veniți. Când din Liban se întorceau, Acasă două luni ședeau. Adoniram era cel care Fusese, peste ei, mai mare.
14 I-a trimis în Liban prin rotație, câte zece mii de persoane pe lună. O lună lucrau în Liban, iar două luni stăteau acasă. Adoniram era șeful celor care prestau această muncă.
14 I-a trimis în Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban și două luni erau acasă. Adoniram era mai-mare peste oamenii de corvoadă.
După aceea, Roboam I-a poruncit, lui Adoram – Deci dregătorului cel care E peste biruri, pus mai mare – Să meargă-n grabă-n Israel. Însă, cu pietre, a fost el Ucis, când vrut-a să-mplinească Acea poruncă-mpărătească. Mai mulți, atunci – la împărat – Au mers și-au spus ce s-a-ntâmplat. Când Roboam a auzit Aceste lucruri, s-a-ngrozit. Un car, îndată, a luat Și-n mare grabă a plecat Către Ierusalim, să cate Un adăpost bun, în cetate.
După aceea, Roboam I-a poruncit lui Adoram – Deci dregătorului cel care E peste biruri pus mai mare – Să meargă-n grabă-n Israel. Însă, cu pietre, a fost el Ucis, când vrut-a să-mplinească Acea poruncă-mpărătească. Mulți alergat-au la-mpărat Să-i spună ce s-a întâmplat. Când Roboam a auzit Aceste lucruri, s-a-ngrozit. Un car, îndată, a luat Și-n mare grabă a plecat Către Ierusalim, să cate Un adăpost bun, în cetate.
Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele