Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 5:1 - Biblia în versuri 2014

1 Hiram, cel care împărat Fusese-n Tir încoronat, Când auzi că Solomon Era pe al lui David tron, În grabă, slujitori trimise, La curtea lui, căci îl iubise Mereu, pe David, pe-al său tată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Hiram, regele Tyrului, și-a trimis slujitorii la Solomon, deoarece auzise că a fost uns ca rege în locul tatălui său, iar el fusese întotdeauna un aliat al lui David.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Hiram – regele Tirului – și-a trimis slujitorii la Solomon; pentru că auzise despre ungerea acestuia ca rege în locul tatălui lui. Și Hiram îl iubise pe David toată viața lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Solomón domnea peste toate regatele de la Râu, de la ținutul filisténilor și până la hotarul Egiptului. Ei i-au adus daruri și i-au slujit lui Solomón tot timpul vieții lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Hiram, împăratul Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon, căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său și el iubise totdeauna pe David.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Hiram, împăratul Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon. căci auzise că‐l unseseră împărat în locul tatălui său; căci Hiram iubise pe David în toate zilele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 5:1
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.


Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.


La David a trimis, îndată Pe fiul său, cari s-a chemat Ioram. Acesta a plecat, Având poruncă să-l curteze, De bine ca să îi ureze Și să îl laude apoi, Pentru că a purtat război În contra împăratului Hadadezer, căci Toi și-ai lui, Mereu, în luptă, s-au aflat Cu oastea ăstui împărat. Ioram, cu el – de bună seamă – Vase de-argint, aur și-areamă A dus și-apoi le-a dăruit Lui David, care le-a primit


Iar fiecare, când venea, Câte un dar îi aducea. Lucruri din aur, a primit, Sau din argint. A dobândit Și haine măiestrit lucrate, Și mirodenii minunate; Cai și catâri i s-au mai dat, Și multe arme-a căpătat. Astfel de daruri a primit, An după an, necontenit.


Hiram, lui Solomon, i-a dat, Lemnul cerut, căci a tăiat Câți chiparoși i-au trebuit, Precum și cedri, negreșit.


Dintre-ai lui Israel copii Au fost aleși treizeci de mii, Pe care el îi folosea Pentru corvoadă și-i ținea


Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.


Mulți Filisteni, la el, veniră Și daruri multe-i oferiră. Ba și un bir, ei au plătit, Care-n argint s-a prețuit. Arabi-au mers la Iosafat Și vite multe ei i-au dat. Berbeci apoi, i-au dăruit: La șapte mii s-au dovedit Și șapte sute. După ei, Și țapi i-au dat Arabi-acei. Ca și berbecii se vădeau – În număr – țapii că erau.


În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.


Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut.


Așa după cum bine știm, Șezut-au la Ierusalim Mari împărați, cari s-au vădit Puternici, căci au stăpânit Țara de dincolo de Râu Și i-au ținut, pe toți, în frâu. Ăști împărați, biruri, luau Precum și dări. Ei mai primeau Și plata ce se dă acum, Ca drept de trecere, pe drum.


Atuncea, fiica Tirului, Precum și cele mai bogate Cari în popor vor fi aflate, Să cumpere – vor căuta – Mereu, bunăvoința ta.


El are ca să stăpânească, Atuncea, și o să domnească De la o mare începând, La altă mare ajungând Și de la malul Râului, La capătul pământului.


Acum, ea e a nimănui. De ce-ai rupt gardul ridicat În jurul ei și i-ai lăsat Pe trecători să năvălească Asupră-i, să o jefuiască?


Din fața ta, le izgonesc Pe neamuri și am să-ți lărgesc Hotarele, iar țara ta – Atâta timp cât tu vei sta În fața Domnului, mereu, De trei ori, precum ți-am spus Eu – Are să fie ocrotită – De neamuri, nu va fi poftită.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”


Ale ei ramuri erau mari Și au ajuns atât de tari, Astfel încât s-ar fi putut, Din ele, să se fi făcut Toiege ce le foloseau Cei cari cârmuitori erau. Prin a ei mare înălțime Și a mlădițelor mulțime, Privirile le atrăgea Căci de departe le-ntrecea Pe alte ramuri viguroase, Foarte înalte și stufoase.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Ținutul Tirului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi, Fără ca seamă ei să ție, De legământul de frăție.


Ape se scurg, din vadra lui. Sămânța lui nu-i însetată, De ape mari fiind udată, Căci curg în jurul ei, șireag. Mult mai presus decât Agag, Se-nalță al său Împărat. Iată dar, că s-a-nfiripat, Acum, a lui împărăție Și tare, ea are să fie.


Căci iată, neamul ne-a iubit Și sinagogă ne-a zidit.”


Dacă ea te va asculta Și-o să primească pacea ta, Căci îți deschide poarta ei, Atuncea, toți oameni-acei – Deci cei care-au s-o locuiască – Trebuie, bir, ca să-ți plătească Și-apoi de-atunci, ei au să-ți fie – Întotdeauna – supuși ție.


Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ