1 Regi 4:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Iuda, în număr, se sporise. Și Israel se înmulțise, Iar oamenii ce îi aveau, Atât de mulți se dovedeau, Încât priviți în largul zării, Păreau ca și nisipul mării. O veselie se întinse Și-ntreaga țară o cuprinse. N-a fost nimica de făcut, Doar de mâncat și de băut.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Oamenii din Iuda și din Israel erau foarte numeroși, ca nisipul de pe țărmul mării. Ei mâncau, beau și se înveseleau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Oamenii din teritoriul numit Iuda și din acela numit Israel, erau foarte mulți: ca nisipul de pe malul mării. Ei mâncau, beau și se bucurau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Iúda și Israél erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe [țărmul] mării. Mâncau, beau și se veseleau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Iuda și Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe țărmul mării. Ei mâncau, beau și se veseleau.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Iuda și Israel erau mulți ca nisipul care este lângă mare, în mulțime, mâncând și bând și desfătându‐se.

1 Regi 4:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 13:16

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.

Geneza 15:5

L-a scos afară și i-a spus: „Privește cerul! Colo sus! Numără stelele, de poți, Sau, într-un calcul, să socoți Câte, pe bolta sa, vor sta – Așa va fi sămânța ta!”

Geneza 22:17

Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.

Geneza 32:12

Căci Tu ai zis: „Mă îngrijesc Să-ți meargă bine. Te sporesc, Iar cei ce vin pe urma ta, Ca pulberea îi voi sălta.”

1 Regi 3:8

M-ai așezat, astfel, mai mare, Peste poporul Tău, cel care E-atât de mult, încât nu poate Nimeni, acum, a-l mai socoate.

1 Regi 4:29

Lui Solomon i-a dat mereu, Înțelepciune, Dumnezeu. Pricepere i-a dăruit Și cunoștințe, negreșit, Precum era nisipul mării, Veghind, mereu, asupra țării.

1 Regi 5:9

Iată cari este al meu plan: Avem să mergem în Liban, Ca să tăiem cedri. Apoi, La mare-i vom aduce noi Și-n plute o să îi legăm; Iar de la tine, așteptăm Ca să ne spui unde dorești Să ți-i trimitem. Când găsești Un loc ce este potrivit – Eu – plutele, am să-ți trimit, Cu ai mei oameni – se-nțelege – Ca ei apoi să le dezlege. În urmă, tu ai să le iei Și le vei duce unde vrei. În schimb, să îmi trimiți, aș vrea, Merinde, pentru casa mea.”

2 Regi 18:31

Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –

1 Cronici 12:39

Trei zile, cei care-au venit La David, au benchetuit, Căci ei, merinde, au avut. Toți au mâncat și au băut,

1 Cronici 22:9

Iată, un fiu vei căpăta Acesta se va arăta Om al odihnei. Voi veghea Și pace-n jur, el va avea, Căci „Solomon”, va fi numit („Pace” înseamnă tălmăcit). În vremea-n cari trăi-va el, Pace va fi, în Israel.

Iov 1:18

Dar relele nu s-au sfârșit, Căci un alt sol veni, grăbit: „Fiii și fiicele-ți erau La-ntâiul tău născut. Ședeau La masă-atunci când s-a pornit

Proverbe 14:28

Mulțimile poporului Dau slava împăratului; Dar lipsa lor, moarte vestește, Pentru cel care cârmuiește.

Qohelet 2:24

Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.

Isaia 22:13

Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”

Miheia 4:4

Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.

Zaharia 3:10

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”

Zaharia 9:15

Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.

Fapte 2:46

Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.

1 Samuel 30:16

David, atunci, s-a învoit, Iar tânărul i-a însoțit, Ducându-i la Amaleciți. Aceștia fost-au risipiți În tot ținutul. Chefuiau Și bucuroși se arătau, Pe urma prăzii dobândite Din jafurile săvârșite În țara Filistenilor Și-n a lui Iuda. Oastea lor, Acum, o grijă doar, avea: Aceea de-a mânca și-a bea.