13 În slujba împăratului, Fiul lui Gheber a urmat, Care fusese așezat Peste Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are. El îngrijea și de-acel șir Al târgurilor lui Iair – Cel ce ieșise, după case, Din seminția lui Manase. Ținutu-Argob, îl mai veghea, Cari, în Basan, se întindea. Cetățile ce le-a avut, Șaizeci la număr s-au făcut. Cu ziduri fost-au întărite, Iar porțile, din lemn, cioplite, Zăvoare mari, pe ele-aveau Ce din aramă se vădeau.
13 Ben-Gheber – în Ramotul Ghiladului; el avea așezările lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Ghilad, precum și regiunea Argob, care este în Bașan – șaizeci de cetăți mari cu ziduri și zăvoare de bronz;
13 Ben-Gheber era administrator în Ramot-Ghilad. El avea în administrare teritoriile lui Iair – fiul lui Manase – care sunt în Ghilad, plus teritoriul numit Argob, care este în Bașan. Acolo erau șaizeci de orașe mari cu ziduri și zăvoare de bronz.
13 Ben Ghéber, la Ramót din Galaád. El avea satele lui Iaír, fiul lui Manáse, în Galaád. Avea și ținutul Argób în Basán, șaizeci de cetăți mari cu ziduri și cu zăvoare de bronz.
13 Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea și ținutul Argob în Basan, șaizeci de cetăți mari, cu ziduri și zăvoare de aramă.
13 Ben‐Gheber peste Ramot‐Galaad; el avea târgurile lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; el avea ținutul Argob care este în Basan, șaizeci de cetăți mari, cu ziduri și zăvoare de aramă;
Cel cari era în Israel Cârmuitor, a zis astfel, Slugilor sale: „Știți voi oare, Cum că Ramotu-acela care În Galaad este aflat, E-al nostru? El a fost lăsat În mâna Sirienilor. Dar al lui Israel popor Va trebui să-l ia-napoi, Chiar dacă fi-va un război. De-aceea, zic: nu mai putem, În liniște, ca să ședem!”
La sine-atuncea, Elise Chemă pe unul dintre cei Care fiu de proroc fusese Și-n felu-acesta îi spusese: „Încinge-ți dar, mijlocul, bine, Căci trebuie să pleci. Cu tine, Și untdelemnul ai să-l duci. Va trebui să o apuci Către Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are.
Iehu a uneltit, astfel, În contra lui Ioram, când el, Cu al lui Israel popor, Oștirii Sirienilor, Să-i țină piept, a încercat – În Galaad – și-a apărat Ramotul. Iehu e cel care, Pe Nimși, drept părinte-l are Și-asemeni și pe Iosafat.
Dar Gheșuriți-au năvălit – Cu Sirienii – și-au lovit Acele târguri. Au luat Chiar și cetatea din Chenat, Precum și cele ce erau În jur și, de Chenat, țineau. Cetățile, de ei luate, La șaizeci, fost-au numărate. Aceștia-s fiii ce-i avea Machir, cel care se vădea, Lui Galaad, că-i este tată.
Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară.
Apoi Iair – acela care, De tată, pe Manase-l are – A mers și el, de s-a luptat Și multe târguri a luat, Pe care-n urmă, le-a numit, Cu al său nume – negreșit – Căci cunoscut e al lor șir, Drept târgurile lui Iair.
Am cucerit, precum se știe, Cetățile de pe câmpie, Ținutul Galaadului Și-acela al Basanului, Până la Salca ajungând Și-apoi, Edreiul, atingând, Cetăți cari ale lui Og sânt, Pe al Basanului pământ.
Cetățile i le-am lovit – Pe toate-atunci le-am cucerit Și le-am luat în stăpânire; Șaizeci au fost – cum aveți știre. Am mai luat ținutu-Argob Și-ntreg Basanul, de la Og.
În acel timp, am cucerit, De la cei care au domnit În țara Amoriților, Toate ținuturile lor Ce sunt dincoace de Iordan – Cum Dumnezeu avuse-n plan – Pornind de la râul Arnon, Până la muntele Hermon.
Iată cetățile pe care, Le-a ales Moise, de scăpare: Bețer e prima – în pustie – Pe-a Rubeniților câmpie; Ramot, a doua e chemată Și-n Galaad e așezată, Pentru a fi între Gadiți; A treia-i între Manasiți – Golan, se cheamă locu-acel Și în Basan se află el.
Peste Iordan – la răsărit De Ierihon – s-au stabilit Tot trei cetăți apoi, pe care Le-au hotărât pentru scăpare: Întâi Bețerul – în pustie – În a lui Ruben seminție; Ramot apoi – în Galaad – În neamul fiilor lui Gad; Iar în Manase-a fost Golan, Cetate-aflată în Basan.