Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 Cu Faraonul cel pe care Egiptu-n fruntea sa îl are, Se încuscrise Solomon. Din fiicele lui Faraon, El, o soție, și-a luat Și cu aceasta-apoi, a stat, Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Acolo, ei au locuit, Până când el a reușit Să își ridice casa lui, Precum și casa Domnului Și întreg zidul cel pe care, În jur, Ierusalimu-l are.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului. El a luat-o de soție pe fata acestuia și a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de construit palatul, Casa Domnului și zidul din jurul Ierusalimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Solomon a devenit rudă a faraonului. El a luat-o ca soție pe fiica monarhului Egiptului; și a adus-o în „Orașul lui David” până când a terminat construirea palatului, a casei lui Iahve și a zidului din jurul Ierusalimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Solomón s-a înrudit prin căsătorie cu Faraón, regele Egiptului. A luat-o de soție pe fiica lui Faraón și a adus-o în cetatea lui Davíd până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului și zidul Ierusalímului de jur împrejur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Solomon s‐a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus‐o în cetatea lui David, până să sfârșească de zidit casa sa și casa Domnului și zidul Ierusalimului de jur împrejur.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 3:1
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are.


Femei străine, Solomon – Afară de-a lui Faraon Copilă – a mai îndrăgit. Cele pe care le-a iubit, Sidoniene se vădeau; Hetite altele erau; Unele fost-au Edomite, Sau din Moab, ori Amonite.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


Pe ale timpului poteci, Sunt patru sute și optzeci De ani, care s-au perindat De când Israel a scăpat Din a Egiptului robie. Pe al său scaun de domnie, Iată că Solomon ședea – De patru ani – și stăpânea Peste întregul Israel. Atuncea, începuse el – Așa precum avuse-n plan – În luna Ziv, care în an A doua este – să zidească O casă-n cari să locuiască Numele Domnului, mereu, Și-un Templu, pentru Dumnezeu.


Alți treișpe ani i-au trebuit Lui Solomon, când și-a zidit Casa în care-apoi a stat.


În altă curte, s-a zidit Și casa lui, de locuit. În spatele pridvorului, Fost-a-nălțată casa lui. Ea poate fi asemuită Cu prima ce-a fost construită. Apoi, fiicei lui Faraon, O altă casă, Solomon I-a ridicat, căci cum se știe, Aceasta îi era soție.


Când Solomon a isprăvit Tot ce-a avut de construit – Făcuse Casa Domnului, Pe cea a împăratului Și tot ce-a mai găsit cu cale A fi pe placul voii sale –


Ani, douăzeci, i-au trebuit Lui Solomon, pân’ a zidit Și casa împăratului, Precum și Casa Domnului.


Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit Și-astfel, la Milo, a venit.


David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care David în stăpânire-o are.


Cinste și slavă-a căpătat, În timpul vieții, Iosafat. Mare belșug a dobândit Și cu Ahab s-a încuscrit.


Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie, A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit, Căci împăratu-a glăsuit: „A mea nevastă n-o să stea În casa care o avea David, când fost-a așezat În Israel, drept împărat, Pentru că iată – negreșit – Locul în care-a poposit Chivotul Domnului, e sfânt Și-aceste locuri, sfinte, sânt.”


După ce noi i-am întrebat, Iată dar, ce răspuns ne-au dat: „Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului, Necontenit noi Îl slujim Și de aceea-I construim, Iarăși, o casă anumită, Precum de mult a fost zidită. Aflați că-n timpu-ndepărtat, A fost un mare împărat În Israel, care zidise Casa, și care-o isprăvise.


E cuvenit ca să călcăm Porunca Ta și să cătăm, Cu cei pe care îi găsim În țară, să ne încuscrim? N-ar izbucni a Ta mânie? Ea, peste noi, n-are să vie? Nu va fi oare, nimicită Și rămășița izbăvită Care acum, ajuns-a iară, Să se întoarcă-n a sa țară?


De-aceea, este-ngăduit, Ca-n adunarea Domnului, Să intre și copiii lui Care vor fi al treilea ram, Născuți deci, în al treilea neam.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ