1 Regi 22:8 - Biblia în versuri 20148 Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iehoșafat: ‒ Mai este un bărbat prin care putem să-L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: ‒ Să nu vorbească regele așa. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 Regele lui Israel i-a răspuns: „Mai este unul care se numește Micaia – fiul lui Imla – prin care-L putem întreba pe Iahve; dar eu îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun pentru mine, ci numai rău…” Iehoșafat i-a zis: „Să nu vorbească regele așa!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul așa!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat, Mica, fiul lui Imla, prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu prorocește bine despre mine, ci rău. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
1 Regi 22:8
39 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –
„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”
„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”
Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.
Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”
„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”
În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”
Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”
ကြော်ငြာတွေ