Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 20:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ahab răspunse solilor: „Vreau ca al vost’ cârmuitor Să afle că tot ce-i al meu, Este al lui. De-asemeni, eu, Supus al său, mă socotesc Și voia am să i-o-mplinesc.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Regele lui Israel a răspuns: „Să știi, rege – stăpânul meu – că eu împreună cu tot ce am, suntem ai tăi, așa cum ai spus!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Regele lui Israél i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: și eu sunt al tău și tot ce am!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu și tot ce am.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 20:4
10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Șimei a zis îndată: „Bine! O casă am să-mi construiesc, În care am să locuiesc, Așa precum ai poruncit.” Astfel, Șimei a locuit, Mai multă vreme, în cetate, Fiind la adăpost de toate.


„Argintul tot, pe care-l ai, Trebuie mie să mi-l dai. Aurul tot, din visterie, Ai să mi-l dai, îndată, mie. Nevestele cari sunt cu tine, De-asemenea, sunt pentru mine. Cei mai frumoși copii ce-i ai, Tot mie vreau ca să mi-i dai.”


Când, de la Ben-Hadad, apoi, Solii veniră înapoi, În acest fel au cuvântat: „Iată, al nostru împărat A poruncit ca să îi dai Argintul tot pe care-l ai. Nevestele ți le mai vrea Și-ai tăi copii, de-asemenea.


Atuncea, toți aceia cari S-au dovedi a fi mai mari În casa împăratului, Cei ce grijeau de fiii lui, Cu căpeteniile-aflate În a Samariei cetate Și cu bătrânii din popor, S-au strâns, îndată, în sobor, Și-au hotărât că, o solie, La Iehu, trebuie să fie Trimisă grabnic, spre a-i spune: „Pe nimenea, noi nu vom pune, Ca să ne fie împărat. În toate, noi te-am ascultat, Căci toți suntem slugile tale. Fă dar, precum găsești cu cale.”


Celor care vor fi scăpat Cu viață, din al vost’ popor – În țările dușmanilor, În care au să locuiască – În inimi, fac să le-ncolțească O spaimă și o frică mare. Speriați vor fi de-o frunză care Foșnește-n palele de vânt. Fugi-vor – chiar dacă nu sânt, Atunci, de nimeni, urmăriți – Ca și de sabie goniți.


Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.


La Amoniți, soli, au trimis, Care în acest fel au zis: „Supuși vă vom fi – mâine – noi, Și faceți tot ce vreți apoi.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ