Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 2:5 - Biblia în versuri 2014

5 Tu știi ceea ce mi-a făcut Fiul Țeruiei. Ai văzut Cum că Ioab l-a doborât Pe Abner și l-a omorât. Ucis a fost fiul lui Ner, Și-apoi și fiul lui Ieter – Amasa – care a pierit Fiind tot de Ioab lovit. Astfel, sfârșiră cei doi cari Peste oștire-au fost mai mari. Când era pace în popor, A fost vărsat sângele lor. Pe-ncălțămintea din picioare – Și-asemenea, pe cingătoare – Ioab, atunci, sânge și-a pus.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Tu știi ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Tu știi ce mi-a făcut Ioab – fiul Țeruiei – și ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel: lui Abner – fiul lui Ner – și lui Amasa – fiul lui Ieter. El i-a omorât! A vărsat sânge ca în timp de război, deși era o perioadă de pace; și a pus astfel sângele de război pe teaca de la centură și pe sandalele pe care le purta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălțămintea din picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și mai știi și ce mi‐a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 2:5
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În fruntea oamenilor lui, Pe-Amasa, Absalom l-a pus. El – pe Amasa – l-a adus În locul lui Ioab, cel care Peste oșteni era mai mare. Al său părinte s-a numit Itra, fiind Israelit. Itra, la Abigal, se duse. Ea este fiica ce-o avuse Nahaș, și soră-i este ea, Țeruei care îl avea, Fiu, pe Ioab. Cu oastea lui,


„O mie dacă-mi cântăreai Și dacă-n mână mi-i puneai” – A început omul a spune – „Află că mâna nu aș pune, Pe fiul împăratului, Căci eu cunosc porunca lui, Pe care-a dat-o lui Hușai Și ție-apoi și lui Iutai. Știu că a zis: „Seama luați La Absalom, ca să-l cruțați.”


Ioab a zis, atunci, astfel: „După cum văd eu foarte bine, Îmi risipesc vremea, cu tine!” Cu trei săgeți, el a plecat Și pe-Absalom l-a săgetat. Când, în stejar, el se zbătea Și plin de viață se vădea, De trei săgeți a fost ajuns Și-n inimă, a fost străpuns.


David a zis lui Abișai Și lui Ioab și lui Iutai: „Pentru iubirea ce-mi purtați, Îngăduință-i arătați Lui Absalom. Deci, pentru mine, Cu el, purtați-vă voi bine.” În urmă-apoi, porunca dată De împărat, a fost purtată Din gură-n gură, de popor, Spre-a fi spre știrea tuturor. Vestea, ocol, oștii, i-a dat Și tot poporul a aflat, Porunca împăratului, Pentru toți căpitanii lui.


Ioab, fiul Țeruiei, care Era-nsoțit de-o oaste mare – Cel cari, lui David, i-a slujit – Tocmai atuncea a ieșit Și cu-ai săi oameni de război, Spre Gabaon s-a dus apoi. Oștirile s-au întâlnit Și față-n față s-au oprit, Chiar lângă iazul cel pe care, ‘Nainte-i, Gabaonu-l are.


Acolo-alăturea de ei, Erau feciorii Țeruei: Ioab, întâiul s-a chemat, De Abișai era urmat, Iar cel din urmă este cel Cari se numise Asael. Acesta fost-a, bunăoară, Iute ca și o căprioară.


Însă Amasa n-a văzut Că-n mâna stângă a ținut, Strâns, pregătită, sabia. Ioab l-a înțepat, cu ea, În pântece, pe ne-așteptate, Iar măruntaiele, vărsate I-au fost acolo-n drum, de-ndat’. Uimit, Amasa a picat De pe picioare și-a pierit, Fără să îl mai fi lovit Încă o dat’. Ioab, apoi, Își puse sabia-napoi, Pe al său frate l-a luat – Pe Abișai – și a plecat Grăbit, pe Șeba să-l găsească, Să-l prindă și să-l nimicească.


Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


El, pe Ioab, l-a căutat – Fiul Țeruiei; l-a chemat Și pe Abiatar. Cei doi, De partea lui, trecură-apoi.


Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată.


Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.


„Mereu, să fie blestemat Cel ce-n ascuns a cutezat, Aproapele, să își lovească!” „Amin!”, poporul să rostească.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ