Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 18:3 - Biblia în versuri 2014

3 Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Ahab l-a chemat pe Obadia, care era responsabil cu palatul. Obadia se temea mult de Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și era foamete mare în Samaria. Și Ahab a chemat pe Obadia care era peste casa sa. Și Obadia se temea mult de Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 18:3
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


Zece cămile a-ncărcat, Cu toate lucrurile care Aveau valoarea cea mai mare. Când totul fost-a pregătit, A-ncălecat și a pornit Înspre Mesopotamia – Spre locul unde se găsea, Cetatea lui Nahor, durată.


Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea,


În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!”


Te-așez acum dar, ca să fii Mai mare-n casa mea, să știi! De tine – hotărăsc azi eu – Va asculta poporul meu! Doar cu-al meu scaun de domnie, Voi fi mai mare. Să se știe!”


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


El a avut un slujitor – Zimri numit – conducător Fiind pus peste jumătate Din carele-n țară aflate. Ela, la Tirța chefuia În casa care o avea Arța – omu-mpăratului – Mai mare peste casa lui. Zimri, un plan, a ticluit Contra lui Ela: a venit, Pe negândite, peste el,


De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria.


Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”


Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.


Apoi, slujbași trimis-am eu, După Hanani – frate’ meu – Și după cel ce s-a chemat Hanania cari așezat Fusese căpetenie mare, Peste Ierusalim, căci are Teamă de-al nostru Dumnezeu Și credincios este, mereu, Încât pe mulți îi întrecea Prin faptele ce le făcea.


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!


Cel cari, de Domnul, teamă, are, În El găsi-va sprijin tare; Astfel, sub scutul Domnului, Au adăpost copiii Lui.


Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Doar doi, și el s-a străduit, Și-alți doi talanți a dobândit.


Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.


Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ