Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 18:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. În Samaria era foamete mare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ilie a plecat să se ducă înaintea lui Ahab. În Samaria era mare foamete.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ilíe a mers să i se arate lui Aháb. Era foamete grea în Samaría.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Ilie s‐a dus să se arate lui Ahab.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 18:2
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”


Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.


Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri.” Ili-apoi Plecă, iar solii, înapoi,


În acel timp de strâmtorare, A izbucnit o foame mare, Încât abia mai viețuiau Cei ce-n cetate se aflau. Optzeci de sicli, negreșit – Cari în argint s-au prețuit – Ajunse capul de măgar În timpul foamei de-atunci, iar Un sfert de cab, de porumbel – De găinaț – ajunse-astfel, A fi cinci sicli prețuit, Cari, în argint, s-au socotit.


Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.


Îmi calcă drepturile mele Și îmi nutresc doar gânduri rele.


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”


Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.


Atunci când am să vă trimit Lipsă de pâine, negreșit, Zece femei – într-un cuptor – Vor coace pâinea tuturor. Din ea, cu toți o să mâncați Dar nu o să vă săturați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ