Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 16:9 - Biblia în versuri 2014

9 El a avut un slujitor – Zimri numit – conducător Fiind pus peste jumătate Din carele-n țară aflate. Ela, la Tirța chefuia În casa care o avea Arța – omu-mpăratului – Mai mare peste casa lui. Zimri, un plan, a ticluit Contra lui Ela: a venit, Pe negândite, peste el,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Slujitorul său Zimri, conducător peste jumătate dintre carele sale, a conspirat împotriva lui. Ela era la Tirța, îmbătându-se în casa lui Arța, cel care răspundea de palatul din Tirța.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Slujitorul lui care se numea Zimri – conducător pentru jumătate dintre carele acestuia – a complotat împotriva lui. Ela era la Tirța și se îmbăta în casa lui Arța – cel care era responsabil de palatul din Tirța.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Slujitorul său Zimrí, care era [responsabil] peste jumătate din carele lui, a conspirat împotriva lui. [Elá] era la Tirțá, bând și îmbătându-se în casa lui Arța, care era [responsabil] peste casa [regelui] la Tirțá.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Slujitorul său Zimri, care era mai-mare peste jumătate din carele lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirța chefuind și îmbătându-se în casa lui Arța, căpetenia casei împăratului la Tirța.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și slujitorul său Zimri, mai marele jumătății carelor lui, a uneltit împotriva sa, și el era în Tirța bând și îmbătându‐se în casa lui Arța, care era economul casei sale în Tirța.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 16:9
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este,


Zece cămile a-ncărcat, Cu toate lucrurile care Aveau valoarea cea mai mare. Când totul fost-a pregătit, A-ncălecat și a pornit Înspre Mesopotamia – Spre locul unde se găsea, Cetatea lui Nahor, durată.


Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea,


Iosif s-a bucurat de mare – La Potifar – trecere, care, În a lui slujbă, l-a luat. Mai mare-apoi, l-a așezat Pe-al său avut, iar casa lui, A-ncredințat-o robului.


În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!”


Baeșa-apoi – acela care, Pe Ahia, părinte-l are, Fiind din Israel ieșit – În contra lui a uneltit. Pe când Nadab având cu el Oștirile lui Israel, Era la Ghibeton aflat, Pe care l-a împresurat – Căci Ghibeton și-al său popor Erau ai Filistenilor – Asupra lui, a tăbărât Baeșa și l-a omorât.


Și l-a ucis. În acest fel, Pe al lui tron de împărat, Zimri – în urmă – s-a urcat. Atunci când Zimri a venit Și în Israel a domnit, Ani douăzeci și șapte-avea Asa, de când împărățea.


Când Ela fost-a-ncoronat În Israel ca împărat Ani douăzeci și șase-avea Asa, de când împărățea În Iuda. Ela a domnit La Tirța, unde-a și murit. Pe scaunul de împărat, Ela, numai doi ani, a stat.


Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.


Când Ben-Hadad a căpătat Răspunsul, el era aflat În cortul împăraților Și chefuia la masa lor. Slujbași-ndată și-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Oștirile, le pregătiți Și de război, gata să fiți!” S-au pregătit oștile toate, Să dea năvală, în cetate.


O parte din a lui oștire – Întâi – făcut-a o ieșire Spre miazăzi. Cei ce erau Iscoade și care pândeau Mișcarea lor, l-au înștiințat Pe Ben-Hadad, care aflat Era-n cortu-mpăraților Și chefuia la masa lor. Avea, în juru-i, adunați Treizeci și doi de împărați Cari aliați cu el erau Și care-n luptă-l ajutau.


Slujbașii săi au uneltit În contra lui. S-au răsculat Și pe Ioas l-au atacat În casa care-a fost chemată Drept Milo, și este aflată La Sila, lângă dealul care Pogoară într-o pantă mare.


Apoi, Șalum – acela care, Părinte, pe Iabeș, îl are – În contra lui a uneltit. De moarte-n urmă, l-a lovit, În fața-ntregului popor Și s-a făcut el, domnitor.


Pe-al lui Ramalia fecior, Îl avusese slujitor. Slujbașu-acela s-a numit Pecah, iar el a uneltit În contra împăratului. Astfel, chiar în palatul lui, El l-a ucis pe împărat, La fel precum s-a întâmplat Cu-Argob și Arie. Cu el, Avuse slujitoru-acel, Cincizeci de inși cari îl urmau Și care Galaadiți erau. Pecah, în urmă, a venit Și-n Israel, a stăpânit.


Osea, atunci – acela care, Pe Ela, drept părinte-l are, În mare taină-a uneltit Și pe Pecah el l-a lovit. În urmă, el s-a așezat Pe scaunul de împărat. Lucrul acest s-a făptuit, Chiar când Iotam a împlinit, Ani, douăzeci, de când domnea. El fiu îi e, lui Ozia.


Iehu a uneltit, astfel, În contra lui Ioram, când el, Cu al lui Israel popor, Oștirii Sirienilor, Să-i țină piept, a încercat – În Galaad – și-a apărat Ramotul. Iehu e cel care, Pe Nimși, drept părinte-l are Și-asemeni și pe Iosafat.


Celor ce sunt încoronați, Nu li se cade vin să bea; Nici voievodul să nu vrea, Mereu, doar băutură tare,


Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ